vineri, august 12, 2022

Extraordinara călătorie a ambasadorului englez în China, în urmă cu peste 2 secole

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

În ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, dorind să înceapă relaţii comerciale cu China, guvernul englez îl trimise acolo ca ambasador extraordinar pe George Macartney. Acesta mai fusese ambasador şi în alte ţări exotice, dobândind o cunoaştere profundă a vieţii şi a obiceiurilor diferitelor culturi.

Trei nave porniră din Anglia în decembrie 1792; în anul următor, ei ajunseră în China. Când au acostat în apropierea capitalei Chinei, pentru a descărca darurile oferite împăratului, locuitorii au devenit foarte curioşi la vederea unui sclav negru al englezilor. Iată ce spune cronica: „Pielea, culoarea lui ca de tăciune, părul lânos, trăsăturile lui caracteristice erau absolut noi pentru această parte a Chinei. Nimeni nu-şi mai amintea să fi văzut vreodată ceva asemănător. Unii dintre privitori se îndoiau că au în faţă un om, iar copiii credeau că văd un diavol. Dar voioşia negrului îi împăcă destul de repede cu chipul lui, şi localnicii continuară să-l privească fără teamă”.

Englezii rămaseră uimiţi când văzură desenată pe un perete eclipsa de lună care trebuia să aibă loc peste câteva zile. Călătorii constatară de asemenea că argintul era un obiect de schimb pentru chinezi, deoarece ei n-aveau monedă bătută şi foloseau lingouri pe care însemnau doar greutatea.

O mulţime uriaşă se îmbulzea să vadă trecerea alaiului. Când Macartney sosi la porţile Pekinului (capitala Chinei), fu întâmpinat cu salve de tun. Darurile aduse împăratului constituiau tot ce se găsea mai rar în ţările celelalte, fiind necunoscute în China. Între animalele aflate printre aceste curiozităţi – era un elefant de mărimea unei mici maimuţe, dar fioros ca un leu, dar şi un cocoş care se hrănea cu jăratec.

Populaţia Pekinului este evaluată de Macartney la 3 milioane de locuitori. Casele oraşului păreau să nu poată cuprinde atâta mulţime de oameni; dar o singură casă putea să adăpostească o familie formată din 3 generaţii. Această densitate a locuitorilor se mai explică şi prin căsătoriile încheiate de timpuriu. La chinezi, căsătoriile pretimpurii sunt o măsură de prevedere, căci copiii, şi mai ales fiii, sunt obligaţi să poarte de grijă părinţilor.

Iată descrierea primirii ambasadorului Angliei de către împăratul Chinei: „Împăratul stătea pe un jilţ descoperit şi triumfal, purtat de 16 oameni, şi era însoţit de gărzile şi ofiţerii palatului, de stegar, de purtătorul umbrelei şi de muzică. Avea ca veşmânt un fel de halat de mătase de culoare închisă şi purta pe cap o scufă de catifea destul de asemănătoare ca formă cu aceea a muntenilor din Scoţia. Pe fruntea lui se vedea o perlă mare, singurul giuvaer sau podoabă pe care părea că o poartă”.

Maestrul de ceremonii îl conduse pe Macartney până la piciorul din partea stângă a tronului, care, după obiceiul chinez, e socotit drept locul de onoare. Ambasadorul era urmat de pajul şi de interpretul său. Îl însoţea şi ministrul plenipotenţiar. După indicaţiile maestrului de ceremonii, Macartney ţinu cu amândouă mâinile şi ridică deasupra capului marea şi minunata casetă de aur bătută cu diamante şi având o formă pătrată, în care se afla închisă scrisoarea regelui Angliei către împărat. Apoi, urcând puţinele trepte care duceau la tron, îşi îndoi genunchiul, făcu o plecăciune foarte uşoară şi înmână caseta împăratului. Monarhul o primi, o puse lângă el şi spuse că îl bucură mult mărturia de stimă şi de bunăvoinţă pe care i-o dă maiestatea sa britanică, trimiţându-i o solie cu o scrisoare şi cu daruri preţioase.

Convorbirea dură câteva minute după care, la rândul său, împăratul oferi daruri. Apoi, demnitarii fură conduşi către nişte perne în faţa cărora se aflau mese acoperite cu o piramidă de ceşti mari pline cu carne şi cu fructe din care se înfruptară cu toţii.

Câteva zile mai târziu, Macartney asistară la ceremonia care avu loc cu prilejul aniversării naşterii împăratului şi la serbările care  ţinură zile în şir. Măreţul spectacol se încheie cu  erupţia unui vulcan artificial. 

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

Related articles

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.