În plină perioadă de instaurare a regimului comunisto-bolşevist în România, la sfârşitul anilor ’50, în România are loc un jaf bancar în stilul gangsterilor americani. Acest lucru a produs o undă de şoc în rândul liderilor comunişti, care nu credeau că aşa ceva se poate întâmpla în ţara noastră…
Era 28 iulie 1959, în jurul orei 8.00. Furgoneta blindată care alimenta cu bani sucursala Băncii de Stat a RPR, situată pe Calea Giuleşti, a fost atacată de un grup de 5 persoane. Bandiţii, care purtau măşti şi erau înarmaţi cu pistoale şi arme automate, au încărcat apoi sacii cu bani într-un taxi marca Moskvici, l-au somat pe şofer să coboare şi au demarat în trombă. Suma furată era de 1.686.000 de lei, echivalentul a aproximativ 1,5 milioane de euro (raportat la nivelul salarial mediu din 1959 faţă de cel din 2022).
Taxiul abandonat de gangsteri a fost recuperat ulterior; în el se afla pachete de bani cu valori mici (de 1 leu şi 3 lei), în valoare de 213.000 lei, iar de pe malul râului Dâmboviţa au mai fost recuperaţi încă 138.000 de lei, aruncaţi de atacatori. Se pare că ei au vrut să se descotorosească de bancnotele mici de bani.
Cazul în sine, ireal în România comunistă, a ajuns la urechile conducerii de stat. Gheorghe Gheorghiu-Dej a dat ordin ca toate toate unităţile informative de Securitate şi Miliţie să se implice pentru descoperirea cât mai urgentă a jefuitorilor. A început să se lucreze intens, însă degeaba… nu s-a reuşit a se obţine nicio informaţie care să ajute la prinderea gangsterilor.
Totuşi, autorităţile au noroc. Locotenent-colonelul de Securitate Hristache Zambetti, a avut o bănuială în legătură cu un fost cadru superior de Miliţie, Alexandru Ioanid, colonel trecut în rezervă. Acesta era prieten şi coleg cu Hristache, însă, sub pretextul acordării unui sprijin în descoperirea autorilor jafului, îl contacta frecvent pe Zambetti, făcând supoziţii, dându-şi cu părerea, dar şi insistând să cunoască mersul anchetei. Astfel, s-a trecut la verificarea şi supravegherea lui Alexandru Ioanid. La insistenţele acestuia, într-o seară din august 1959, Zambetti a trecut pe la domiciliul lui Ioanid. În timpul vizitei, Zambetti a observat într-o scrumieră aflată pe o măsuţă din sufragerie, printre mucuri de ţigări şi pachete mototolite, o banderolă de la un pachet de bancnote de 10 lei. Profitând de un moment favorabil, a luat banderola, care a fost supusă unei verificări criminalistice şi confruntării cu datele oficiale de la Banca de Stat. Totul s-a confirmat: banderola aparţinea Băncii de Stat şi avea marcaj din 28 iulie 1959!
Deci, fostul colonel Alexandru Ioanid era implicat în „jaful secolului”. După interceptarea telefonului lui Ioanid şi urmărirea persoanelor cu care acesta intra în contact, s-a aflat că jaful a fost dus la îndeplinire de 6 persoane: Ioanid Alexandru, fost colonel de Miliţie în cadrul Inspectoratului General de Miliţie, Ioanid Paul, profesor dr. inginer la Academia Militară, Saşa Muşat, profesor de istorie, Obedeanu Haralambie, decan al Facultăţii de Ziaristică la Şcoala Superioară de Ştiinte Social-Politice „Jdanov”, Sevianu Igor, fost ofiţer inferior de Miliţie şi Sevianu Monica, fostă ziaristă.
La percheziţiile domiciliare efectuate cu ocazia arestării a fost descoperită aproape întreaga sumă de bani jefuită de la bancă, ascunsă în canapele, fotolii, pungi cu vată, borcane cu făină sau zahăr, în interiorul aparatelor de radio, în sobe de teracotă, în poduri, pivniţe, dar şi la unele rude apropiate.
După judecare, 5 persoane au fost condamnate la moarte, iar singura femeie din bandă (Sevianu Monica) a fost condamnată la închisoare pe viaţă. Recursul a fost respins de Tribunalul Suprem, iar prezidiul Marii Adunări Naţionale a refuzat comutarea pedepsei. Condamnarea la moarte a fost executată la Penitenciarul Jilava prin împuşcare în ziua de 18 februarie 1960, iar Monica Sevianu a stat la închisoare până în anul 1964, după care a emigrat în Israel.
