miercuri, noiembrie 30, 2022
AcasăIstoria Antichitatii si Evului MediuPe vremuri, prinţii, prinţesele şi alte familii nobiliare erau foarte jegoşi la...

Pe vremuri, prinţii, prinţesele şi alte familii nobiliare erau foarte jegoşi la propriu!

Pe vremuri, prinţii, prinţesele şi alte familii nobiliare erau foarte jegoşi la propriu!

Pe vremuri, regii, reginele, prinţii, prinţesele şi alte familii nobiliare erau foarte jegoşi la propriu. Astfel, un medic portughez din secolul al XVI-lea, Amatus Lusitanus, povestește că păduchii se înmulțiseră cu atâta abundență pe corpul unui senior bogat, încât doi servitori cărau, în fiecare zi, două coșuri pline de aceste insecte, care făceau viața amară stăpânului lor.

Regina Angliei, Maria Stuart, primește următoarele sfaturi igienice de la mama ei: „Din totdeauna ai fost leneșă și nu-ți scoteai jegul de pe cap. Dacă nu ți-l speli în fiecare lună sau dacă nu-ți tai părul, vei fi, întotdeauna, plină de grăsime și vei avea un miros, care face foarte rău sănătății. Eu îmi tai părul la fiecare 6 săptămâni și mă simt foarte bine”.

Medicul regelui francez Henric al II-lea ne-a lăsat o descriere foarte amuzantă, cu privire la igiena acelor vremuri. Trimisul extraordinar al Ducelui de Ferrara venise la Fontainebleau, ca să trateze cu regele Francisc I căsătoria stăpânului său cu Renee de France. Fu primit cu onorurile cuvenite și adăpostit la Fontainebleau.

A doua zi, cum regele îl întrebă cum a petrecut noaptea; ambasadorul răspunse sincer că „șobolanii, puricii, păduchii și ploșnițele nu l-au lăsat să doarmă toată noaptea și se miră, cum de-a lăsat Dumnezeu animale atât de nefolositoare”. La care, ambasadorul lui Carol V, ceru voie regelui Francisc, să răspundă astfel: „Nu înțeleg, domnule ambasador, de ce disprețuiți muștele și celelalte vietăți, care te-au chinuit toată noaptea. Mai ales în ceea ce privește puricii. Eu cred că stăpânul dumitale, ducele de Ferrara ar dori să fie un purice, ca să se poată lipi de corpul domnişoarei Renee, pe care o iubește…”

Într-o zi, regele francez Ludovic al XI-lea se afla la contele d’Ambisoe, înconjurat de întreaga suită. Un păduche pe ceafă îl mușca continuu. Regele, cerând unui curtean să vadă, ce-l pișcă, acesta îi răspunse cine i se lipise de ceafă: „Acest animal, zise regele, îmi dovedește că sunt un om ca toți oamenii. Îl las pe ceafă și nu-l omor, pentru că omul nu trebuie să se plângă de ceea ce Dumnezeu a creat”.