Legendele vechi ale lumii sau chiar mai recente au creat în jurul diamantului o aureolă unică în ierarhia şi istoria bunurilor omului. Cele mai vechi mine de diamant se găseau în India. Ele au furnizat renumite averi vrednice de legendă şi au oferit omenirii, până în sec. al XVIII-lea, când au fost descoperite diamantele din Brazilia, cele mai celebre pietre preţioase.
De-a lungul istoriei a fost controversată identitatea a patru mari diamante de provenienţă indiană care au fost deseori confundate între ele: Koh-I-Noor, Marele mogul, Orlov şi Şahul.
Koh-I-Noor: Numele său în limba hindusă înseamnă „muntele de lumină”; legenda spune că a fost găsit în anul 3000 î.Hr. Deşi legendele indiene mai povestesc despre el în jurul anului 56 î.Hr., existenţa lui poate fi urmărită mai precis începând din sec. al XII-lea. După ce a aparţinut tezaurelor indiene şi i-a împodobit pe împăraţii mongoli (sec. al XVI-lea) şi şahii Persiei, ajunge în tezaurul coroanei din Lahore, statul Punjab. De aici este luat de trupele engleze învingătoare în anul 1850 şi oferit reginei Victoria. Avea forma ovală, sclipiri, în diferite nuanţe de culoare şi cîntărea 186 carate (1 carat=200 miligrame). Retăiat în mod nereușit de un bijutier din Amsterdam, a fost redus la 103 carate. În prezent se află în tezaurul coroanei Angliei.
Marele mogul: Este, de asemenea, un diamant celebru, de origine hindusă, care ar fi fost văzut la împăratul Mongoliei, cântărind iniţial 787 carate. Apoi, a fost redus prin tăiere la numai 250 carate, operaţie făcută stângaci de giuvaergiul veneţian Hortensio Borgis. Legendele însă îi fac pe mulţi să se îndoiască de existenţa lui, presupunându-se că a fost confundat cu Koh-I-Noor.
Orlov: Diamantul Orlov, denumit şi diamantul Amsterdam, poartă numele unuia dintre ultimii săi proprietari şi a fost găsit în regiunea prin sec. al XVII- lea. Una dintre legende spune că acest diamant este încrustat într-o statuie de zeitate brahmană, alcătuind ochiul acesteia în templul de la Mysore. Furat de un aventurier francez și vândut unui căpitan de vas, după o serie de peregrinări a fost cumpărat pe o sumă uriaşă, de la un negustor armean de către Orlov, favoritul ţarinei Ecaterina a II-a şi oferit acesteia. A fost apoi montat intr-un sceptru regal. În prezent se găseşte în tezaurul de pietre preţioase al Rusiei. Cântăreşte 195 carate şi se presupune că greutatea sa iniţială înainte de prelucrare, ar fi fost de circa 400 carate. Are o minunată coloraţie verzui-albăstruie.
Şahul: este, de asemenea, un diamant celebru, numele său însemnând „Luna munţilor”. Legendele adesea contradictorii, care vorbesc despre trecutul său, par a-l recomanda uneori sinonim diamantului Orlov. Cert este că pentru el s-a vărsat mult sânge şi s-au iscat conflicte acerbe. În anul 1829 ajunge în tezaurul ţarilor Rusiei, adus de prinţul moştenitor al Persiei Hosief Mîrza, ca o palidă „compensaţie” pentru asasinarea, la Teheran, a ambasadorului Rusiei, care la acea dată era marele scriitor rus Griboiedov. Greutatea actuală a diamantului este de 88,7 carate şi se presupune că cea iniţială ar fi fost de 95 carate.
Regentul / Pitt: Tot din India provine şi celebrul diamant denumit „Regentul” sau Pitt (după numele unui guvernator al statului Madras), care a fost considerat multă vreme drept cel mai frumos dintre diamante. A fost găsit de către un sclav în jurul anului 1700 în minele de la Parteal (India) care l-a ascuns sub bandajul unei răni. Acesta l-a vândut unui matelot, care însă l-a ucis. După o seamă de întâmplări, nu lipsite de victime omeneşti, diamantul, cântărind 410 carate şi având o coloraţie uşor gălbuie, ajunge în posesia lui Pitt, care îl aduce în Europa, unde a fost prelucrat timp de doi ani şi redus la 310 carate. De la Pitt, diamantul este cumpărat de ducele Filip de Orleans, regent al Franţei, pentru 3.750.000 franci.
Povestea acestei celebre pietre devine apoi un adevărat roman de aventuri. Este furat în anul 1792 şi apoi regăsit, împreună cu alte obiecte de preţ printre care şi renumitul potir de agată al abatelui Suger, într-o groapă din Champs Elysées. Schimbându-şi des stăpânii şi fiind trimis drept gaj de Convenţia Naţională la Berlin, este readus în Franţa de Napoleon I. După o existenţă furtunoasă sub Ludovic al XVIII-lea, Carol al X-lea şi Napoleon al III-lea, este dus la Muzeul Louvre din Paris unde se găseşte şi azi. Aceste peregrinări au răspândit în Franţa superstiţia că diamantul nu aduce noroc celor care-l fură, revenind în mod normal la adevăratul lor proprietar.
Florentinul: acest diamant ar fi aparţinut lui Carol Temerarul al Burgundiei, care se spune că nu se despărţea de el. Florentinul este un superb diamant galben de 139,5 carate. El a trecut de la proprietarul său iniţial – care l-ar fi pierdut într-o bătălie – prin mai multe mâini, printre posesorii săi numărându-se ducele Ludovic al Milanului, protectorul lui Leonardo da Vinci, şi papa Iulius al II-lea. Acesta din urmă ar fi plătit 20.000 de ducaţi pentru prelucrarea lui. Diamantul intră apoi în proprietatea celebrei familii de Medicis din Florenţa (de la care îşi va trage şi numele), iar după anul 1743, când se stinge familia de Medicis, devine proprietatea reginei Maria Tereza. În prezent se găseşte la Viena, făcînd parte din tezaurul vechii coroane.
Sancy: acest diamant de 53 carate a aparţinut succesiv unor mari monarhi ai lumii: Elisabeta I, James al II-lea Stuart, Ludovic al XIV-lea şi îşi pierde urma în secolul al XVIII-lea, deşi unii afirmă că ar fi ajuns, ulterior, la prinţul rus Demidov şi apoi la un bogătaş englez. Se spune că datorită acestui diamant ar fi fost recunoscut cadavrul lui Carol Temerarul, mort în bătălia de la Nancy şi sfâşiat de lupi.
Hope: Adus în India şi oferit de către Tavernier regelui Ludovic al XIV-lea, diamantul albastru Hope a fost redus prin prelucrare de la 112,5 carate, la numai 44,5 carate. Acest diamant este vestit prin frumuseţe şi prin luminiscenţa pe care o are. De numele lui sunt legate multe nenorociri şi morţi tragice, datorită cărora s-a creat in jurul său o atmosferă sumbră, de blestem. Printre nefericiţii săi proprietari se numără Ludovic al XVI-lea, regina Maria Antoaneta şi sultanul Abdul Hamid. A fost numit astfel după numele bancherului american Hope, care l-a deţinut la un momentat. În prezent se găseşte la Washington.
Desigur, înşiruirea diamantelor celebre, de străveche origine indiană, ar putea continua. Trebuie amintit diamantul Nizam, de 340 carate, aflat în India, diamantul Steaua polară, având 40 carate, cumpărat de ţarul Pavel I cu 100.000 de ruble sau diamantul de culoare verde Dresden, o adevărată minune a naturii, de numai 40 carate.
Vargas: din statul brazilian Minas Gerais provine diamantul Vargas, o gemă alungită, de o admirabilă limpezime, având extremităţile gălbui, care, supusă radiaţiilor ultraviolete, capătă o impresionantă fluorescentă violetă ! Având iniţial 726 carate, piatra a fost împărţită, prin prelucrare, în 29 de bucăţi, cea mai mare având circa 49 carate.
Tot din Brazilia mai provin alte diamante celebre, printre care: Goias, care cântăreşte 600 carate, Presidente Dutra, de 409 carate, Steaua Sudului, de 362 carate, redusă după prelucrare la 218 carate, Tiros, de 354 carate.
O’Reilly: Descoperirea diamantelor din Republica Sud-Africană a fost făcută în secolul al XIX-lea şi legendele povestesc că acest lucru se datorează unui băieţel din oraşul Hopetown, care, găsind o piatră strălucitoare, a oferit-o unui vânător de struţi, iar acesta a dus-o la Capetown. Luată la început drept un cristal de cuarţ foarte curat, un specialist a cunoscut în ea primul diamant african. Şlefuită, ea a cântărit 21 carate şi a primit numele vânătorului de struţi, O’Reilly.
Cullinan: Din mina Premier a districtului Pretoria provine cel mai mare şi mai vestit diamant cunoscut până în prezent, Cullinan, denumit astfel după numele preşedintelui Societăţii Miniere, care l-a descoperit în anul 1907. Această nestemată unică uşor albăstruie, a fost apoi cumpărată de către guvernatorul Transvaal-ului pentru suma de 150.000 lire sterline şi oferită regelui Edward al VII-lea al Angliei. În stare brută, cântărea 3106 carate, adică 620 grame. Încredinţat cunoscutei case de bijuterii J. Asseher din Amsterdam, el a fost împărţit în 9 bucăţi mai mari – care au fost ulterior prelucrate – şi în încă 96 diamante mai mici. Cel mai mare fragment, Cullinan I, cântărind 516 carate, se găseşte în prezent în sceptrul regilor Angliei, iar Cullinan II, cântărind 300 carate, împodobeşte coroana Angliei, unde a fost montat alături de numeroase briliante mici cu aceeaşi origine.
Excelsior: de culoare albăstruie, a fost extras din mina Jegersfountein (Republica Sud-Africană). În stare brută, cântărea 971 carate şi avea o formă neregulată; a fost prelucrat în zece pietre, însumând 340 carate.
Jubileul: s-a extras din mina Pretoria. A fost denumit astfel în cinstea aniversării a 60 de ani de la suirea pe tron a reginei Victoria a Angliei (1897). Având iniţial 640 carate, a fost redus, prin tăiere şi şlefuire, la 239 carate. Până la descoperirea Cullinan-ului, Jubileul era cel mai mare şi mai preţios diamant din lume.
Steaua Sierrei Leone: În Sierra Leone a fost găsit, la începutul anului 1972, un enorm diamant de 969 carate, având o valoare de circa 471 milioane franci (circa 58 milioane dolari). Acest diamant a fost denumit Steaua Sierrei Leone şi are mărimea unui ou; spre deosebire de alte diamante uriaşe, potrivit dorinţei proprietarului său, el nu a fost prelucrat, astfel încât caracterele originale pot fi văzute în Muzeul Naţional din Freetown.
