În cunoscutul roman al marelui poet şi scriitor american Longfellow, „Hyperion”, apărut în 1839, care se bazează pe experienţa lui Longfellow în Europa între 1835 şi 1836, apare ca un tip ridicol un „mic principe moldovean”, într-o petrecere la Ems.
Iată scena descrisă în roman:
„În acest moment, micul principe moldovean Jerkin îşi face cale prin mulţime, cu tabachera lui în mână, după obicei, şi, alergă la Flemming, pe care-l cunoscuse la Heidelberg. El voia să-i impresioneze pe toţi că ştia să vorbească englezeşte şi, în această grabă a lui, începu printr-o greşeală: „Goodbye, goodbye (adio!), domnule Flemning” – spuse el, în loc de „Good evening” („Bună seara”). Ce bucurie pentru mine să te văd în Ems. Frumos loc, tot ce este aici e foarte frumos. Beau apele mele și mi-e bine. Nu socoţi că Frau Kranich are un iuft foarte frumos?” (Principele zise „leather” în loc de „skin” pentru cuvântul „piele”)”.
„Leather” în limba engleză înseamnă tot „piele”, dar se referă la pielea prelucrată de animale, cum ar fi iuftul – o piele groasă de bovine tăbăcită vegetal cu coajă de stejar și de mesteacăn și impermeabilizată cu ulei de mesteacăn, întrebuințată pentru fețe de încălțăminte. Pentru pielea umană, în limba engleză se foloseşte „skin”.
„Flemming râse fără să se ascundă. Dar nu fu observat de principe, pentru că în acel moment el fu dat la o parte”.
Cine era micul prinţ moldovean? Probabil că unul din fiii lui Mihail Sturdza Vodă (domnitor moldovean între 1834 şi 1849), care încă din 1834 plecaseră în străinătate pentru studii.
