De secole întregi, cafeaua a cucerit treptat întreaga lume. Obişnuinţa, devenită uneori necesitate stringentă, face ca în zilele noastre, din ce în ce mai mulţi oameni, dimineaţa, înainte de orice, să prepare şi apoi să bea o ceaşcă din această băutură gustoasă şi aromată. Şi nu degeaba! Sub acţiunea ei procesele cerebrale de stimulare a activităţilor vitale ale organismului se accelerează, ceea ce atrage după sine intensificarea metabolismului, a respiraţiei, a circulaţiei sângelui; creşte concentraţia de glucoză din sânge, mintea se limpezeşte, omul simţindu-se mai vioi, mai plin de forţă.
Se crede că însuşirile cafelei ar fi fost descoperite de către stareţul unei mănăstiri din Etiopia. Potrivit legendei, la acesta a venit un păstor spunându-i că nu ştie din care motiv caprele lui, în loc să doarmă, au zburdat toată noaptea. Mergând să vadă turma, călugărul a remarcat nişte tufe încărcate cu fructe roşii de mărimea şi forma vişinelor pe care caprele le mâncau cu mare poftă. A cules şi el câteva asemenea boabe, le-a fiert şi după ce a băut o ceaşcă din băutura obţinută oboseala i-a dispărut „ca luată cu mâna”. Mai departe legenda spune că stareţul acelei mănăstiri le dădea adesea să bea din băutura-minune şi celorlalţi călugări pentru a-i împiedica să adoarmă în timpul slujbelor nocturne.
În ce priveşte denumirea, specialiştii n-au ajuns încă la o părere unanimă. Unii leagă înţelesul substantivului „cafea” de cuvântul arab „caua”, ceea ce înseamnă „forţă, energie”. Alţii, în schimb, consideră că numele de „cafea” s-ar trage de la cel al oraşului arab „Caffa”.
În Europa, cafeaua a ajuns mai întâi în Franţa, fiind adusă în anul 1669 de ambasadorul otoman Suleiman Aga. La început, aceasta era considerată articol de lux, dar şi medicament. După spusele lui Montesquieu, „cafeaua sporește mintea celor ce o gustă”, Bach i-a consacrat o cantată, iar Balzac o pomenea și el adesea în scrierile sale.
Se cunosc în jur de 50 de specii vegetale pe care naturaliştii le-au reunit în genul Coffea. Este vorba de arbori puţin înalţi şi tufe voluminoase, cu frunze veşnic verzi. Dintre speciile cultivate cele mai răspândite sunt Coffea arabica şi Coffea canephora; aceasta din urmă s-a impus cu precădere în Africa şi Asia şi produce sortimentul cunoscut sub denumirea de robusta. Plantaţiile cele mai viguroase şi deci mai productive (producţia medie fiind de 2-3 tone de cafea boabe/ha) se află în regiuni cu sol afânat şi unde cantitatea de precipitaţii se încadrează între 2200 şi 3300 mm/an.
