Prin anii ’70, un cercetător ştiinţific primi o scrisoare de la un fost genist naval care activase în Corpul de Geniu al Armatei Americane. În 1943, în timp ce își avea baza pe mica insulă Shemya, el a supravegheat lucrători care nivelau terenul pentru construirea unei piste de aterizare de 3 kilometri. Buldozerele urmau să netezească ceea ce ei considerau a fi o serie de mici coline. Insula Shemya face parte din Arhipelagul Aleutinelor, în S-V Alaskăi, la 300 de km de graniţa cu fosta URSS.
Geniștii, după înlăturarea câtorva straturi de sedimente, au descoperit un câmp cu schelete umane. Ei și-au dat seama că micile coline sunt de fapt gorgane funerare, cu sute de cranii. Ulterior, ei au descoperit uluiți că craniile măsurau între 55 și 60 de cm de la bază la calotă, craniul unui om matur măsurând cam 20 de cm din față în spate. O examinare mai amănunțită a arătat că craniile respective fuseseră alungite artificial din copilărie, într-un proces ritual de deformare a capului, cunoscut atât incașilor, cât și egiptenilor din epoca faraonică. Procedeul era folosit pentru a distinge fizic familia regală și cele aristocratice de păturile joase ale societății. Unii spun că această alungire era realizată pentru ca capetele personalor regale şi aristocrate să se asemene cu cele ale extratereştrilor, care se presupune că au vizitat omenirea în trecutul îndepărtat.
Totodată, geniștii au remarcat și că în partea superioară a fiecărui craniu apărea câte o gaură îngrijită, rezultatul unei trepanații, o formă premodernă de chirurgie cerebrală, practicată de doctorii din Peru și din Valea Nilului, cu mii de ani în urmă.
După ce ofițerii și-au anunțat superiorii de la Washington, la fața locului au sosit arheologi de la Institutul Smithsonian, care au cules cu mare grijă toate oasele de la Shemya și au plecat fără să dea vreo explicație. Se pare că această descoperire a fost ascunsă şi n-a fost adusă niciodată la cunoştinţa publicului.
