În 1899, D. Teglas Gabor, director al Şcolii de stat din Deva, publică în Anuarul IX al Societăţii Istorice şi Arheologice din comitatul Hunedoarei un interesant studiu, în care se încearcă a fixa locul unde regele Decebal, înainte de a se sinucide, şi-a ascuns comorile, ca să nu cadă în mâna învingătorilor romani.
Autorul a pornit de la studiul specialistului german Wilhelm Froehner, cel care a studiat în detaliu Columna lui Traian, celebrul monument din Roma construit din ordinul împăratului Traian, pentru comemorarea victoriei sale în Dacia. Unul din basoreliefurile monumentului prezintă o caravană cu 8 cai, încărcaţi cu o mulţime de vase, şi care formau comoara regelui Decebal. Bogăţia şi valoarea artistică a acestei comori de altfel o preamăresc şi însemnările istorice.
Dintre multele obiecte de artă, contemporanii au admirat cu deosebire un corn aurit de bou, cu care Traian aducea jertfe lui Jupiter. Comorile de aur şi argint, ce le-a dus Traian la Berna după supunerea Daciei, erau enorme; din acelea s-a ridicat şi Columna lui Traian. Krito, medicul de Curtea Romei, evaluează aurul nu mai puţin decât la 10 milioane litre, iar argintul la 16 milioane. Dacă socotim că o litră romană este egală cu 3275 grame şi că cele 10 milioane de litre sunt egale cu 3,24 tone, la preţul de azi al aurului (decembrie 2022 – 57.000 dolari / kg), rezultă că prada luată de romani în războiul cu dacii ar valora azi circa 185 de milioane de dolari. În cazul argintului (5,24 tone), la preţul curent de 725 dolari / kg, acesta ar valora azi circa 4 milioane de dolari. Aceste sume şi cantităţi impresionante arată starea înfloritoare a minieritului de aur şi argint din munţii noştri. Şi, vă faceţi o idee cât de mare putea să fie întreaga comoară a lui Decebal.
Însă, revenind la această comoară, se naşte întrebarea: unde a putut să-şi ascundă Decebal comorile sale? Dio Cassius numeşte râul Sargeţia (Streiul de astăzi), ce curge pe lângă Sarmizegetusa, ca loc de ascundere a comorii. Basoreliefurile Columnei lui Traian reprezintă o întreagă serie de evenimente de la căderea capitalei până la ascunderea comorii.
Astfel, pe coloană se poate vedea începutul asediului capitalei regale. Dacii, fiind înconjuraţi de armata romană, în disperarea lor, prefac în cenuşă sfintele lor lăcaşuri. Apoi, căpeteniile dacilor, golind păharul cu otravă, o iau la fugă, ca să nu cadă în captivitate. Decebal încearcă să-şi ascundă tezaurul, şi unde o putea să o facă mai bine decât la Sargeţia (Strei); acest râu, prin abundenţa apei sale şi prin repeziciunea sa era perfect potrivit pentru ascunderea tezaurului. Apa Streiului îşi schimbă adeseori albia, se divide în braţe şi valurile sale năvalnice atât de repede îşi fac nevăzute urmele de mai înainte, încât după câteva zile deja nu se mai pot observa urmele vechiului curs al apei.
Decebal aşadar, fugind de la reşedinţa sa, îndată ce a aflat că este înconjurat de romani, ia hotărârea să-şi ascundă comoara. După Dio Cassius, Decebal i-a pus pe prizonierii săi să sape o nouă albie a râului Sargeţia de lângă Sarmizegetusa, în albia veche îngropând mult argint, aur şi alte obiecte scumpe, ce puteau să reziste umezelii; el le-a acoperit cu bolovani şi pietriş şi a condus din nou cursul apei în albia veche. Ca să nu poată trada locul ascunderii, pe prizonieri i-a ucis. Dar măsurile de precauţie luate de Decebal nu folosiră la nimic, căci un om de-al său, cu numele Bicilis, ajungând prizonier, a descoperit locul ascunzătoarei.
Atât ne spune Dio Cassius; de aici trece la cucerirea Arabiei, semn că aceste cărţi n-au ajuns la noi întregi, ci numai în extrasul defectuos a lui Xiphilinos. Ce păcat că n-avem nicio scriere despre amănuntele descoperirii şi adunării tezaurului…
Conform cronicarului Lazius Farkas, nişte plutaşi de pe Streiu au găsit pe la 1540 la rădăcina unui arbore căzut la pământ 40.000 bucăţi de galbeni. Comoara aceasta în cea mai mare parte ar fi ajuns în mâînile călugărului George Martinuzzi şi Castaldo, iar la Muzeul Imperial de Antichităţi din Viena ar fi fost transportaţi numai puţin de 10.000 de galbeni.
Şi mai târziu s-au găsit în mai multe rânduri astfel de comori, ce par a avea legătură cu numele lui Decebal. Mateiu Miles, cronicar saş din secolul al XVII-lea povesteşte că atunci că mai mulţi ţărani au descoperit sub un arbore lângă râul Strei o adevărată comoară: un şarpe de aur, o mulţime de monede de aur, având imprimat pe o faţă chipul lui Lysimach, iar pe cealaltă al zeiţei Victoria, precum şi două statui de aur – a lui Ninus şi Semiramis. Cronicarul saş precizează că „această comoară a ascuns-o în râul acesta înainte de moartea sa, regele de odinioară a Tracilor și Dacilor, sau al Transilvaniei, Decebal, de frica împăratului roman Traian, ca să nu ajungă pe mâna romanilor“.
