În Moldova, a existat în secolul al XIX-lea o femeie mai frumoasă decât legendara Ileana Cosânzeana, pe nume Marghioliţa Ghica-Comăneşti. Născută undeva între anii 1806-1808, ea era fiica marelui logofăt Dumitrache Ghica-Comănești, care stăpânea 300.000 de hectare în ținutul Bacăului. Când era adolescentă, tânăra domniță avea, pe lângă perspectiva moștenirii uneia din cele mai mari averi din Moldova, o inteligență sclipitoare, o cultură aleasă și o creștere îngrijită. Câți tineri feciori de boieri mari nu râvniseră la mâna ei? Câți nu se străduiseră să-i cucerească inima?
Dintre toți, cel mai înflăcărat, cel mai îndrăgostit, cel mai stăruitor și cel mai statornic al ei curtezan a fost poetul Alexandru Beldiman, unul din tinerii cei mai remarcabili și mai străluciți din Moldova acelor vremi. Dragostea lui fierbinte pentru frumoasa domniță de la Comănești i-a inspirat cele mai duioase poezii pe care le-a dedicat muzei sale adorate. Și de ce oare n-ar fi putut râvni Alexandru Beldiman – care prin frumusețea chipului și a staturii era un Făt-Frumos – la inima celei mai frumoase domnițe?
Dar, cu toate că Marghiolița Ghica nu disprețuia versurile pe care le inspira poetului Beldiman, și cu toate că era măgulită, în sinea ei, ca orice tânără femeie, de curtea și versurile poetului, cu toate că și ea l-ar fi putut iubi pe Beldiman care era atât de chipeș și frumos, ea totuși a preferat să-l ia de bărbat pe beizadea Nicolae Sturdza, fiul lui Ioniță Sturdza Vodă, domn al Moldovei între 1822 şi 1828. S-a gândit ea, poate, că beizadeaua Nicolae va moșteni tronul tatălui său și că astfel dânsa va ajunge „prima doamnă”. Deci, Marghiolița cea ambițioasă s-a măritat cu beizadeaua Nicolae Sturdza…
Nunta s-a făcut pe 12 decembrie 1824 la Istanbul (Constantinopol se numea pe vremuri) şi tot acolo cei doi au locuit. Cât timp a trăit la Constantinopol, Marghioliţa a dat naştere la trei fete: Zoe, Catrina şi Pulcheria. Catrina Sturdza, născută în 1826, a fost supranumită şi „Muma pădurii”, atât de urătâ era! O femeie aşa de frumoasă – Marghioliţa – să dea naştere la o fiică atât de urâtă – e ceva ce nu s-a mai auzit.
După ce s-au întors în Moldova, Marghioliţa s-a despărţit de beizadea Nicolae. La scurt timp, aceasta s-a iubit cu generalul-cneaz Muhanov, dar relaţia nu a durat mult timp. Marghioliţa a trecut, apoi, în braţele marelui logofăt Costache Sturdza, poreclit „Beţivul”, proprietarul Castelului de la Ruginoasa (Iaşi), cu care s-a şi căsătorit. Cei doi au avut o căsnicie liniştită, până când un „Casanova” din acele timpuri, Nicolae Rosetti-Roznovanu a pus ochii pe Marghioliţa. Foarte bogat, acest Rosetti a ocupat funcţii înalte în statul moldovean, ajungând ministrul Finanţelor, dorindu-şi să devină şi domnitor al Moldovei. El era căsătorit cu Catinca Ghica, de la care a avut trei fete. După o serie de peripeţii şi episoade de dragoste cu năbădăi, Marghioliţa s-a măritat pe 14 noiembrie 1842 cu Nicolae Rosetti-Roznovanu, deşi Nicolae încă nu era despărţit legal de soţia sa, Catinca. Cei doi au avut trei copii, care au descendenţi ce trăiesc şi în ziua de astăzi.
Marghioliţa a supravieţuit tuturor bărbaţilor din viaţa ei, murind la Iaşi pe 6 decembrie 1887, la venerabila vârstă de 80 de ani.
