Grallon, rege din Cornouaille (o regiune istorică de pe coasta de vest a Bretaniei, în vestul Franței) se lupta în ţări nordice îndepărtate, când într-o zi, obosiţi de luptă şi de faptul că nu puteau cuceri o fortareaţă inexpugnabilă, oamenii săi l-au abandonat. Rămas singur într-o ţară străină, a întâlnit o femeie cu păr roşu, Malgven, care i-a propus sa-l însoţească în Bretania, dupa ce o va ajuta să scape de soţul ei. Dar trebuiau, fără corabie, să ajungă la flota regelui.
Malgven l-a urcat pe Grallon pe un cal vrăjit, Morvach care, repezindu-se pe deasupra valurilor, a ajuns repede din urmă corabiile bretone. Timp de un an, Grallon si Malgven au rătăcit pe oceane, timp în care li s-a născut o fetiţă, Dahut. Dar, din nenorocire, Malgven a murit în timpul călătoriei. Doar ei doi, tatăl şi fiica vor ajunge pe coastele peninsulei Cornouaille.
Dahut a crescut printre grandioasele faleze din Armorique, acolo unde îi placea să se plimbe. Ea i-a cerut tatălui ei să-i construiască un oraş. Mii de muncitori au început lucrul şi un oraş s-a înalţat curând la malul oceanului. Un zid urias, având o ecluză închisă cu porţi de bronz a căror cheie era păstrată cu grijă de Grallon, ferea cetatea de furia oceanului. Aşa s-a născut oraşul Ys.
Lui Dahut îi placea să stea de vorbă cu oceanul: „Ocean, frumos Ocean, rostogoleşte-mă pe nisip, rostogoleşte-mă pe valul tău. Eu sunt logodnica ta, Ocean, frumos Ocean albastru. Eu sunt născută pe mare, în mijlocul valurilor lăptoase şi în ceţurile ca de vară. Când eram mică, tu fremătai, eu mă jucam pe spatele tău uriaş şi tu fremătai. Eu mângâiam părul tău bogat de spumă şi tu fremătai”.
Orasul Ys a devenit un oras al desfrâului. Dahut îsi dorea un alt barbat în fiecare seara – ea îl sufoca punându-i o mască de mătase pe faţă, apoi îl arunca în infern, într-o spărtură uriaşă ameţitoare deschisă între faleze. Doar un singur logodnic o captiva pe Dahut: Oceanul, căruia îi sacrifica pe ceilalţi…
Într-o seară, a sosit, călare pe un cal rosu aprins, un necunoscut, îmbrăcat si el tot în roşu. Chiar atunci, oceanul se înverşuna contra digurilor. Omul i-a cerut lui Dahut cheia ecluzei. Ea a ezitat întâi, dar, până la urmă a cedat si a luat cheia de la gâtul lui Grallon si a deschis porţile; un val uriaş s-a prăvălit peste oraş şi l-a scufundat. Asa a dispărut oraşul Ys.
Dahut şi Grallon au reuşit să fugă. Calul Morvach îi ducea pe amândoi, fiica agăţată de tată, într-o cursă nebunească. Oceanul care vroia să-şi prindă logodnica, încerca să întreacă calul în fugă. Deodată, o silueta a apărut pe o stâncă si s-a auzit o voce: Sfântul Guenole îi cerea lui Grallon să scape de fată. Regele a aruncat-o în ocean, în care Dahut a regăsit fantomele nenumăratelor sale victime.
Aceasta este legenda orasului Ys. Oraşul Ys ar fi existat cu adevărat şi aici regele Grallon a întemeiat resedinţa episcopală Quimper. Orasul ar fi fost întemeiat în anul 475, fiind în Golful Douarnenez. Aici, scafandrii afirmă că au zărit ruine ciudate. Acestea se pot observa însă doar în anumite momente, în timpul fluxului si când apa este foarte liniştită. De asemenea, la estul golfului există un drum care nu duce nicăieri, oprindu-se la ocean. Dupa unii, cele 7 insuliţe care se însira între Douarnenez si Piougrescant ar fi fost odinioară locul pe care a fost cândva situat orasul, care, se pare, era foarte întins…
