luni, septembrie 26, 2022

Au fost necesare bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki pentru a pune capăt războiului? Sau totul n-a fost decât un avertisment împotriva Rusiei…

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

Pe 6 şi pe 9 august 1945, americanii lansează două bombe atomice în oraşele japoneze Hiroshima şi Nagasaki, transformând totul în cenuşă şi făcând zeci de mii de victime nevinovate. Un act criminal, deşi pentru el s-a găsit justificarea că astfel s-ar fi pus capăt mai devreme celui de-al doilea război mondial, cruţând viaţa a sute de mii de militari americani.

Într-un articol publicat în 1992 de către Gar Alperovitz (autorul cărții „Diplomația atomică: Hiroshima și Potsdam”, fost președinte al Centrului Național pentru Alternative Economice și membru al Institutului pentru Studii Politice din Washington), acesta dovedeşte faptul că cele două bombe atomice nu a salvat vieţile a 500.000 de americani (cum aprecia preşedinte SUA Truman), ci de fapt au constituit un avertisment pentru Stalin.

Citez din articolul respectiv:

* Amiralul William D. Leahy, şef de stat major, unul dintre principalii comandanți militari americani din timpul celui de-al doilea război mondial, spunea că „Părerea mea este că folosirea acestei arme barbare la Hiroshima și Nagasaki nu a fost de vreun ajutor material în războiul nostru împotriva Japoniei. Japonezii erau aproape învinși și gata să se predea”.

* Majoritatea americanilor și mulți istorici generali încă mai cred că primul bombardament atomic al unui oraș a fost făcut pentru a salva sute de mii de vieți americane, făcând inutilă o invazie a Japoniei. Totuși, J. Samuel Walker, istoric șef al Comisiei de Reglementare Nucleară a Statelor Unite, a spus că: (…) Bomba nu a fost necesară pentru a evita o invazie a Japoniei și pentru a pune capăt războiului într-un timp relativ scurt. Este clar că au existat alternative la bombă și Truman și consilierii săi știau asta. Afirmația că bomba a prevenit 500.000 de morți americani în luptă este inacceptabilă”.

* Informațiile primite de președintele Truman sunt bazate în mare parte pe comunicaţiile japoneze interceptate și decodate în secret, care au indicat că, cel puțin din mai 1945, Japonia dorea să pună capăt războiului și părea probabil să facă acest lucru dacă i s-ar fi oferit asigurări că împăratul rămânea pe tron.

* Descoperirile din jurnalul lui Truman și o serie de scrisori revelatoare către soția sa, Bess, arătau credința personală a lui Truman că războiul se va încheia probabil la scurt timp după ce rușii vor ataca forțele japoneze. După ce a primit data specifică pentru atacul sovietic (15 august 1945), el a scris în jurnalul său: „S-a terminat cu japonezii când se va întâmpla asta”.

* Robert Messer, autorul cărții „The End of the Alliance: James F. Byrnes, Roosevelt, Truman, and the Origins of the Cold War”, spune că revelațiile din jurnalul lui Truman spulberă ideea că bomba atomică era necesară pentru a evita o invazie. Alți savanți respectați, precum Rufus E. Miles Jr. și Barton Bernstein de la Universitatea Stanford, au respins afirmația publică a lui Truman că bomba a salvat 500.000 de vieți americane. Citând estimări de planificare militară desecretizate, profesorul Bernstein nu a putut găsi o cifră mai mare de 46.000 de decese în rândul militarilor americani (în scenariul cel mai pesimist), în cazul în care ar fi avut loc o invazie. „Mitul celor 500.000 de vieți americane salvate pare să nu aibă nicio bază de fapt”, conchide Bernstein.

* Un alt studiu secret al Departamentului de Război, scris în 1946, dar care a fost ascuns publicului timp de aproximativ patru decenii, concluzionează categoric că japonezii se aflau într-o situație atât de gravă în vara lui 1945, încât Japonia s-ar fi predat probabil chiar dacă bombele atomice nu ar fi fost aruncate.

* După testul atomic de succes din 16 iulie 1945, preşedintele Truman și-a pierdut interesul pentru un atac major al Armatei Roșii pentru a forţa Japonia să se predea. Într-un jurnal scris de Walter Brown, asistent al secretarului de stat James F. Byrnes, sugerează de ce Truman și Byrnes s-au răzgândit: „Secretarul de stat spera că, după bomba atomică, Japonia se va preda și Rusia nu se va mai implica, astfel încât să aibă pretenții asupra Chinei”.

* Majoritatea experților acceptă acum punctul de vedere, cândva controversat, conform căruia preocupările geopolitice și diplomatice cu privire la Uniunea Sovietică i-au influențat pe Truman, Stimson și Byrnes, în mod conștient sau inconștient, atunci când au ales ceea ce Stimson a numit „cartea principală” (adică, bomba atomică) în detrimentul altor modalități, pentru a pune capăt războiului.

* Gregg Herken, autorul cărții „The Winning Weapon: The Atomic Bomb in the Cold War 1945-1950”, observă că „decizia de a arunca bomba atomică recunosc că actul a avut în spate atât o rațiune militară imediată cu privire la Japonia, cât și un posibil avantaj diplomatic în ceea ce privește Rusia”.

* Profesorul Gaddis Smith de la Yale scrie: „S-a demonstrat că decizia de a bombarda Japonia a fost legată în mod central de abordarea confruntatoare a lui Truman față de Uniunea Sovietică”.

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

Related articles