John Bell of Antermony a fost un vestit călător din secolul al XVIII-lea. A studiat medicina, dar, stăpânit de pasiunea călătoriilor, și-a practicat numai incidental profesiunea; o mare parte din viață a petrecut-o în călătorii. În ianuarie 1738, John Bell trece prin Moldova și Dobrogea, trece Nistrul la Soroca, merge la Iași, reședința domnului, apoi la Bender, unde trebuia să ia contact cu autoritățile turcești, și-și continuă apoi drumul spre capitala Imperiului turcesc, la Constantinopol, prin Ismail, Tulcea, Babadag și Bazargic.
Interesanta relatare a călătoriilor sale a publicat-o sub titlul: „Travels from St.Petersburg in Russia to diverse parts of Asia”, în anul 1765. Iată ce găsim scris despre Moldova anului 1738:
* În ziua de 3 ianuarie (…) am ajuns la Iași, unde am fost bine găzduit într-o locuință bine încălzită. A doua dimineață, adică în ziua de 4, am fost condus la palatul domnului (care e numit și gospodar) al Moldovei, ce se intitulează Alteță Serenisimă, deși primește această demnitate de la sultan sau mai de grabă de la marele vizir și e păstrat în acea demnitate numai doar atâta timp cât vor ei. Nu i se încredințează alte puteri decât administrarea afacerilor civile. Se numește Grigore Duca( !), este dintr-o familie de greci ( !) foarte onorabili.
(John Bell a greşit numele domnitorului Moldovei din acea perioadă. El era Grigore Ghica Vodă II, ce a domnit între 173 şi 1739).
* Domnitorul m-a tratat cu mare cinste și politețe, arătând părerea sa de rău că nu îi stă în putință să mă lase să merg de-a dreptul la Constantinopol, ci că trebuie să merg mai întâi la Bender (…) Domnul a poruncit unui căpitan bosniac și la doi soldați moldoveni din garda sa să mă însoțească până la Bender.
* Ținutul dintre Soroca și Iași este întrucâtva deluros, pământul este mănos, pășunea minunată. De-a lungul Prutului sunt păduri mândre cu tot felul de copaci aparținând acestei clime. În preajma lașilor și a altor orașe sunt vii întinse producând struguri din belșug din care se scot cantități mari de vin de calitate inferioară, care este consumat în Polonia și în alte țări vecine, pentru care moldovenii sunt plătiți cu sume considerabile de bani gata.
* Orașul Iași este așezat într-un șes întins, pe râulețul Bahlui, la vreo 30 de leghe la nord-vest de Bender. Poate cuprinde vreo două sau trei mii de case, cele mai multe de lemn. Locuitorii sunt creștini de ritul grec. Palatul domnului este o clădire veche în stil gotic, construită din piatră și cărămidă. Aduce cu un vechi castel venerabil și cred că a fost clădit anume astfel, această țară fiind în toate vremurile expusă ravagiilor neamurilor barbare.
* Am ajuns seara la un sat mare numit Volţiniţi, așezat într-o vale roditoare la vreo două leghe spre sud-est de Iași și acolo am poposit. În ziua de 6 am plecat din acest sat de dimineață și am ajuns seara în alt sat numit Chișinău, unde am rămas noaptea. În ziua de 7 am părăsit Chișinăul.
* Pe drum am întâlnit un mare număr de tătari, care mergeau într-o expediție în răsărit, deși vremea era foarte rece cu un ger cumplit. Acești oameni căliți m-au însoțit tot drumul până la Bender, unde am sosit seara.
* Ținutul dintre Iași și Chișinău e foarte frumos, dar spre Bender devine mai secetos și mai uscat și nu mai pare să aibă pământul așa de bun și nici pășuni așa de bune ca locurile pe care le străbătusem.
* Moldovenii sunt cu toți creștini, și sultanul le îngăduie un guvernator sau domn de religia lor. De acest privilegiu, se bucură ei de mulți ani.
