Catherine de Valois (1401-1437) – fiica regelui francez Charles al VI-lea şi soţia regelui englez Henry al V-lea – a murit la vârsta de 36 de ani. Aţi crede că o regină consoartă a Angliei ar trebui să primească un loc de odihnă decent. În schimb, pentru o lungă perioadă, ea pur şi simplu a fost uitată. În timpul renovărilor de la Westminster Abbey, închinate lui Henry al VII-lea, trupul ei îmbălsămat a fost mutat și aruncat într-un sicriu temporar. Dar apoi Henry a murit înainte ca lucrurile să se fi rezolvat (1509) și toți ceilalți au cam uitat de ea. Timp de peste 200 de ani, rămășițele Catherinei au fost lăsate la suprafață, practic expuse ca o expoziție blestemată de muzeu.
Intră în scenă Samuel Pepys, jurnalistul din secolul al XVII-lea, lipsit de orice simț al limitelor. La împlinirea a 36 de ani, în 1668, a vizitat Westminster Abbey, a deschis sicriul Caterinei (o putea face oricine!), i-a ținut partea superioară a corpului în brațe și i-a sărutat buzele – da, buzele mumificate ale unei regine decedate demult. Apoi, în jurnalul său, s-a felicitat pentru că „sărutase o regină”. Mare realizare… Doar manifestarea unui necrofil.
Trupul Catherinei nu a fost înlăturat definitiv din vederea publică decât în 1776. Adică la 339 de ani de la moartea ei. Asta arată că sute de ani, femeile din familia regală engleză erau tratate ca niște bunuri, chiar și după moarte…
