Autorul unui manuscris arab din veacul al XV-lea vorbea despre cafea, care era întrebuinţată în Abisinia (nordul Etiopiei) din timpuri imemorabile. În Persia, folosinţa cafelei trebuie să fie foarte veche. Povestea spune că stareţul unei mănăstiri arabe sau persane ar fi aflat că mai multe capre ale unor păstori săreau toată noaptea în sus, după ce mâncaseră anumite boabe şi că, în urma acestei veşti, ar fi dat cafea călugărilor spre a-i ţine cât mai treji la rugăciunile de la miezul nopţii.
Cafeaua s-a introdus de la jumătatea secolului al XV-lea la călugării şi învăţaţii arabi. În anul 1554, veni la Constantinopol şi doi negustori din Siria, care deschiseră prima cafenea, în care se vindea publicului această băutură nouă. În decursul secolului al XVII-lea, se iviră cafenele in multe oraşe din Europa apuseană, la Veneţia, Marsilia sau Paris. În Londra, cafeaua a fost introdusă în 1624 ca medicament. Prima cafenea din Austria apare datorită polonezului Franz Koltschizky, care s-a făcut mult cunoscut la asediul Vienei (1683) şi primi ca răsplată cafeaua părăsită de turci, împreună cu concesiunea unei cafenele.
Patria plantei de cafea este Etiopia, iar de aici a fost transplantată la Moca în Arabia. Yemenul este ţara cea mai veche pentru cultura cafelei şi din aceste ţinuturi s-a întins cu timpul peste tot. Încă din 1650, olandezii aduseră câţiva pomişori de cafea în Java (Indonezia – sudul Asiei). În secolul al XVIII-lea, se găsesc plantaţii de cafea în Ceylon (sudul Indiei), apoi în Surinam (zona centrală a Americii); francezii au răspândit cultura plantei de cafea pe insulele Indiilor de Vest. În continentul central şi sud-american, cafeaua a fost cultivată mai întâi în Venezuela, din 1762 şi apoi în Brazilia.
Cafeaua este o adevărată plantă tropicală şi ea prosperă de minune într-o climă potrivit de caldă, uniformă, pe care o găseşte pe înălţimile mijlocii ale munţilor din zona caldă. Are nevoie de un pământ foarte bun, bogat în materii hrănitoare, iar în timpul coptului şi recoltei cere o vreme uscată, întocmai ca trestia de zahăr şi bumbacul.
Arborele de cafea creşte înalt 5-7 metri şi are numeroase crenguţe subţiri, care poartă foi strălucitoare şi totdeauna verzi; florile albe, frumos mirositoare, stau în mănunchi. Fructele aurii sau roşii sunt de mărimea cireşilor şi conţin câte doi sâmburi; fiecare sămânţă e învăluită de o pieliţă. Fiindcă pomii înfloresc aproape în tot timpul anului, se pot vedea în acelaşi timp la un arbore flori şi fructe în diferite stadii ale coacerii. De obicei, recolta principală are loc în sudul Asiei din mai până în august, iar în Brazilia în decembrie.
Interesant e faptul că au existat 5 încercări ale autorităţilor din întreaga lume de a interzice cafeaua în lume:
Mecca, 1511: Cafeaua a fost interzisă de guvernator ca urmare a stimulării gândirii radicale. Era văzută la fel de dăunătoare ca vinul. Nu după mult timp, însă, sultanul din Cairo, care era mai mare decât guvernatorul, a respins ideea și interdicția a fost ridicată.
Italia, secolul al XVI-lea: Clerul, care presupunea că această cafea este „băutura diavolului”, a făcut presiuni ca ea să fie interzisă. Cu toate acestea, papei Clement al VIII-lea i-a plăcut atât de mult cafeaua încât a proclamat: „Această băutură a lui Satana este atât de delicioasă, încât ar fi păcat să-i lași pe necredincioși să o folosească doar ei”. Potrivit legendei, papa a dat binecuvântarea cafelei, pe care a făcut-o băutură acceptabilă pentru catolicii din întreaga lume, mult mai acceptabilă decât alcoolul.
Constantinopol, 1623. Sultanul Murad al IV-lea a urcat pe tron și a scos în afara legii atât cafeaua, cât și băuturile alcoolice. El se îmbrăca deghizat pentru a prinde infractorii, pe care îi decapita pe loc. Pedepsele au devenit puțin mai blânde cu succesorul său. Prima abatere: bătaia. A doua abatere: infractorul era cusut într-o pungă de piele și aruncat în Bosfor.
Suedia, 1746. Suedia nu numai că a încercat să interzică cafeaua, dar a scos în afara legii și accesoriile pentru cafea, cum ar fi cănile și farfurioarele. Regele Gustav al III-lea le-a ordonat deținuților închisorii să bea cafea ca formă de pedeapsă capitală.
Prusia, 1777. Fredrick cel Mare al Prusiei a emis un decret care scotea în afara legii cafeaua în favoarea berii. Bineînţeles că acest decret nu a avut o viaţă prea lungă…
