Într-o dimineaţă din ianuarie 1992, consiliul de administraţie al gigantului automobilistic american General Motors (GM), întrunit la sediul central al firmei din Detroit, a hotărât să-l înlocuiască pe preşedintele său, Robert Stempel, considerat inapt de a conduce lupta pe piaţa mondială cu vajnicii adversari din insulele nipone. Cu acest prilej a fost anunţată închiderea a 21 de uzine ale firmei şi suprimarea a 70.000 locuri de muncă.
Înlocuitorul lui Stempel se numea John Smith, până atunci patronul filialei europene a lui General Motors. El reuşise să menţină la un volum destul de ridicat vânzarea automobilelor Opel şi Vauxhall (mărci General Motors produse în uzinele din Europa), aducând partea cea mai substanţială din beneficiile imperiului GM. Succesele obţinute în Europa se întemeiau pe structurile suple puse în acţiune, pe decizii prompte, pe costuri de producţie inferioare cu o treime celor din uzinele americane. Arma sa secretă era un subordonat de-al său, în vârstă de 52 de ani, care lucra pentru firmă de o bună bucată de vreme, inginerul Jose Ignacio Lopez, spaniol de origine, format la școala dură a uzinelor Firestone din Țara Bascilor.
Instalându-se la Detroit, John Smith l-a adus cu el din Europa şi pe Lopez, încredinţându-i conducerea direcţiei comerciale a firmei. Ajuns personajul principal al conducerii lui General Motors după preşedintele Consiliului de administraţie, Lopez a trecut la organizarea activităţii subordonaţilor săi după principii stricte, cu şedinţe în flux de la orele 7 la 17, inclusiv sâmbetele după-amiază, şi cu un control riguros al producţiei, trimişii săi apărând pe neaşteptate pentru a cronometra deplasarea muncitorilor şi mişcarea benzilor de montaj în uzinele din regiunea înconjurătoare.
Lopez se orienta după miracolul japonez al producţiei industriale avansate, în mai puţin de un an el oferind pe tavă imperiului GM economii în valoare de 4 miliarde de dolari. Toţi specialiştii au studiat cu atenție „metoda Lopez”, pentru a descifra secretul sistemului pus la punct de el, care a condus la construirea unui automobil în 10 ore, de două ori mai repede decât cea mai performantă uzină americană.
Demisia lui Lopez de la GM
Viitorul părea strălucitor pentru General Motors şi Lopez. Dar apoi s-a dezlănțuit tot iadul. La începutul anului 1993, industria auto era plină de zvonuri că Lopez intenționează să plece la rivalul german auto Volkswagen. Ferdinand Piech, președintele lui Volkswagen, pusese ochii pe Lopez; constructorul german era liderul de vânzări al Europei, dar și producătorul auto cu cele mai mari costuri.
Pentru a-l atrage de partea sa, Piech a promis că Volkswagen va construi o fabrică de mașini în regiunea bască din Spania, un vis de-al lui Lopez. El a promis, de asemenea, că Volkswagen va produce o nouă mașină de oraș, care necesita doar 7 ore de muncă pentru asamblare. În cadrul sistemului Lopez, furnizorii livrează componente modulare pentru asamblare în fabrică și sunt responsabili pentru maşină prin verificările finale ale calității și livrării.
Unul dintre motivele pentru care oferta Volkswagen l-a atras pe Lopez este acela că el credea că General Motors a renunțat la angajamentul de a-i construi uzina mult dorită în regiunea Bascilor. În autobiografia sa, publicată în 1997, Lopez scria că a aflat pe 8 martie 1993 că General Motors va construi o fabrică pe principiile sale în Polonia sau Ungaria, şi nu în Spania. S-a simțit trădat. Lopez mărturiseşte: „A doua zi, mi-am dat seama că proiectul de construire a unei fabrici în Spania era sortit eşecului. I-am scris o scrisoare de demisie lui Jack Smith şi l-am sunat şi la telefon”.
Pentru Lopez decizia era una definitivă. Dar, preşedintele GM, Smith, încerca cu disperare în culise pentru a-l convinge pe Lopez să rămână, și chiar a crezut că a reușit. Duminică, 14 martie 1993, GM a anunțat în presă că Lopez rămâne în cadrul companiei și că este promovat în noua funcție de președinte al operațiunilor nord-americane. O conferință de presă a fost programată pentru a doua zi pentru a dezvălui detalii.
Dar, a doua zi, Smith era jenat pentru a le spune reporterilor că Lopez a părăsit clădirea cu o oră înainte și că era deja în drum spre Wolfsburg (sediul Volkswagen). În autobiografia sa, Lopez spune că nu a putut trece de sentimentul că directorii GM – cu excepția lui Smith – l-au trădat.
Încep bătăliile legale
Aproape imediat, GM l-a acuzat pe Lopez și pe trei directori de achiziții care i-a luat cu el de la GM, că ar fi furat aproximativ 70 de cutii de documente confidențiale legate de viitoarele produse ale subsidiarei germane a GM, Opel. GM a intentat o acțiune civilă, acuzându-l pe Lopez și pe board-ul de la Volkswagen de fraudă, furt de secrete industriale și alte fapte asemănătoare.
Concomitent, autoritățile germane au început o investigație, care a dus la acuzații penale împotriva celor patru foști directori ai GM în 1996. O serie de percheziţii în casele acuzaţilor au fost efectuate de către Procuratura germană, iar presa germană a publicat articole incendiare despre ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „Afacerea Lopez”.
Totuşi, în 1998 procurorii germani au renunțat la toate acuzațiile penale împotriva lui Lopez și a celor trei colegi ai săi în acel an, într-un acord prin care cei patru consimţeau să doneze circa 590.000 de mărci germane (aproximativ 328.000 de dolari) unor organizații de caritate. Procurorii au spus că cazul era „prea greoi, prea complicat și nu mai este în interesul public pentru a fi urmărit”.
În anul precedent (1997), GM fusese de acord cu o soluționare extrajudiciară a procesului său civil împotriva Volkswagen. În înţelegerea perfectată, Volkswagen a plătit daune în valoare de 100 de milioane de dolari și a fost de acord să cumpere piese GM de 1 miliard de dolari timp de șapte ani. Ca parte cheie a acordului, Lopez a fost de acord să părăsească Volkswagen.
În mai 2000, un mare juriu american din Detroit aproape a reînviat saga, pronunțând un rechizitoriu penal în șase capete de acuzare în care îl acuza pe Lopez că a furat secrete comerciale critice și alte informații valoroase de la GM. Departamentul de Justiție al SUA a încercat, de asemenea, ca Lopez să fie extrădat din Spania pentru a fi judecat la Detroit.
Dar în 2001, cea mai înaltă instanță a Spaniei a decis că Lopez nu poate fi extrădat, închizând efectiv cazul. Numai dacă Lopez părăsește Spania și este arestat într-o țară care are un tratat de extrădare cu SUA, el ar putea să apară într-o sălă de judecată din SUA.
Moștenirea lui Lopez
De-a lungul anilor, Lopez a negat întotdeauna că a furat secrete corporative și a insistat că documentele pe care le-a luat cu el când a părăsit GM erau proprietatea sa personală.
Într-o industrie marcată de concurență acerbă și de marje de profit în continuă scădere, sistemul său de achiziții și principiile sale industriale sunt urmate astăzi de mii de directori auto.
