Pe 20 iulie 1927 muri la Castelul Pelişor din Sinaia regele Ferdinand, cel de-al doilea rege al României. În anul morţii sale, el a fost foarte bolnav, fiind chiar şi operat. După operaţie, Ferdinand şi-a dat seama că nu mai are decât foarte puţin de trăit, dar nu a deznădăjduit, ci, ca un om foarte credincios ce era, s-a încrezut în bunul Dumnezeu și a lucrat mai departe, oricât de slab și de trudit era.
Cu o zi înainte de moartea sa, puterile au început să-l părăsească pe rege, el trebuind să stea în pat. Totuși, îndată ce s-a simțit mai ușurat, a cerut să fie dus în cortul ridicat în pădure, lângă intrarea castelului Pelișor din Sinaia. Dar doctorii l-au rugat să nu facă asta, pentru că vremea era cam umedă și astfel i s-ar putea face mai rău.
În ziua morţii sale, regele a vorbit mereu, a povestit glume, printre care una despre un mareșal german. Însă, de vreo două ori el și-a pierdut conștiința. Astfel, deși avea în mână un pahar cu lapte, a întrebat: „De ce nu-mi dați să beau puțin lapte?” Apoi, s-a plâns că era foarte obosit. Totuşi, nu s-a plâns de dureri, cu toate că suferea îngrozitor atât trupește, dar mai cu seamă sufletește. Totuşi, el i-a spus unei tinere dame de curte: „N-am crezut niciodată că a muri este atât de greu”.
Seara, Ferdinand s-a plâns tot mai mult că este obosit. Regina veghea neîncetat la căpătâiul lui. Văzându-l mai liniștit, a trecut în odaia vecină, ca să se odihnească puțin. Dar abia au trecut câteva minute și sora de caritate, care se afla lângă pat, a chemat-o pe regină la căpătâi; aceasta i-a trecut brațul pe sub cap, sprijinindu-l: „Mă simt obosit, obosit… obosit” – șopti regele și, ușor, liniștit, senin, cu capul sprijinit pe brațul reginei, și-a dat obștescul sfârșit.
Trupul neînsuflețit al regelui a rămas pe patul de boală, acoperit cu un giulgiu alb până sub bărbie. Peste giulgiu au așezat un buchet de crini albi. Două călugărițe rosteau într-una rugăciuni la căpătâiul marelui mort. La orele 9 dimineaţa, a sosit dl. profesor dr. Minovici, îmbălsămând trupul regelui. După aceea, l-au îmbrăcat în haine de general de vânători de munte, l-au pus într-un minunat sicriu de lemn de nuc galben, pe care l-au așezat în marea sală a castelului Pelișor.
La căpătâiul sicriului, patru ofițeri superiori făceau garda. Nu peste mult a sosit trenul regal cu care a venit principele Mihai, cu mama-sa. Cu un tren special a sosit patriarhul Miron Cristea. La 11 şi jumătate, starețul mănăstirei Sinaia, Sf. Dionisie, împreună cu preoții Patriarhiei, au făcut o slujbă.
