Tiberius Caesar Augustus (42 î.Hr. – 37 d.Hr.) a fost al doilea împărat roman și a domnit de la moartea lui Augustus (în anul 14 d.Hr.) până la moartea sa (în anul 37 d.Hr.).
Tiberiu era fiul soției lui Augustus, Livia, dintr-o căsătorie anterioară, și se bucura astfel, în mod automat, de putere în țară, ca fiu vitreg al împăratului. În tinerețe, fusese un general de mare succes, care se ținuse departe de Roma, lăsând intrigile politice în seama nepoților lui Augustus. Era auster și distant, unii considerându-l arogant. După ce-a stat în Insula Rhodos, timp de 8 ani, s-a întors în Capitală, cu doar câteva zile înainte de moartea unuia din cei doi nepoți ai lui Augustus și cu mai puțin de un an înainte de decesul celui de-al doilea.
Fără tragere de inimă, Augustus l-a desemnat atunci pe Tiberiu ca moștenitor. Moștenind tronul după moartea lui Augustus, Tiberiu, la 54 de ani, devenea al doilea împărat al Romei. La început, a fost un conducător harnic și eficient. Și-a dat seama cât e de greu să conduci un imperiu, comparând acest exercițiu cu „a ține un lup de urechi”. Dar, după 13 ani, pe neașteptate, s-a mutat în magnifica lui vilă din Insula Capri. Din acel moment, n-a mai vizitat Roma, delegând treptat tot mai multe atribuții comandantului gărzii sale și lăsând de capul lui Senatul pus pe intrigi.
Odată cu trecerea anilor, Tiberiu a devenit tot mai răzbunător. După spusele lui Suetonius, „fiecare zi aducea o nouă execuție”, unele victime fiind azvârlite de pe stâncile din Capri după torturi inimaginabile. Un senator a fost condamnat la moarte pentru că a purtat asupra sa o monedă având efigia lui Tiberiu când a intrat într-o toaletă publică.
Împăratul a devenit pedofil, aducându-și o întreagă trupă de băieți și de fetițe, care să ia parte la orgiile imperiale. Suetonius relata că Tiberiu „punea bebeluși neînțărcați la mădularul lui ca și cum i-ar fi pus la sânul unei femei”. Cronicarul mai spune și că „deoarece tradiția interzicea strangularea fecioarelor, atunci când fetițele erau condamnate să moară în acest fel, călăul le viola în prealabil”.
La 71 de ani, Tiberiu l-a adus la Capri pe strănepotul lui în vârstă de 18 ani, Caligula, numindu-l, în cele din urmă, succesor la tronul imperial. Timp de șase ani, Caligula s-a manifestat docil și servil. Însă, la începutul anului 37 d.Hr., Tiberiu s-a dus în Campania ca să participe la niște jocuri militare. Acolo s-a rănit la umăr, la o probă de aruncare a suliței, după care starea sănătății lui s-a înrăutățit. Întorcându-se la vila din Capri, și-a pierdut cunoștința, iar doctorii au apreciat că moartea sa era iminentă.
Crezându-l mort, Caligula i-a șterpelit de pe deget inelul cu sigiliul imperial ca să se arate mulțimii în așteptare în calitate de nou împărat. Dar, pe neașteptate, Tiberiu s-a trezit din comă și a cerut de mâncare. Caligula a împietrit de groază, dar sprijinitorul său, comandantul Gărzii Pretoriene, mai iute la minte, s-a dus degrabă și l-a sufocat pe bătrânul împărat cu o pătură.
