În câteva dintre poeziile noastre populare, dintre care unele ar putea să dateze încă din secolul al XVI-lea, se vorbește despre existența pe Dunăre a unor nave de transport cunoscute sub numele de bolozane. În documente, asemenea mijloace de navigație sunt pomenite pentru prima dată în anul 1693 de către însuși domnitorul Constantin Brîncoveanu, în cunoscuta „Condică de venituri și cheltuieli a Visteriei Munteniei pe anii 1693 – 1704″.
Această condică menționează între altele de „bolozanele ce au dus posmagii la Belgrad”, precum și suma de 1440 de taleri cheltuiți „pentru dresul bolozanilor”. O serie de alte documente emise ulterior confirmă existența neîntreruptă pe Dunăre a numeroase bolozane, până în secolul al XIX-lea.
Primul pas spre elucidarea enigmei bolozanului l-a făcut N.Docan prin publicarea în „Analele Academiei Române” din 1914 a rapoartelor manuscrise ale unor ofițeri austrieci care au desfășurat acțiuni de cercetare pe Dunăre în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea. Între aceste rapoarte (ale căror originale se găsesc la Arhivele Militare, Kriegsarchiv, din Viena), se află și unul întocmit în anul 1779 de căpitanul Georg L. Lauterer, cuprinzând o scurtă descriere a bolozanelor întâlnite de el pe Dunăre și care în perioada respectivă navigau sub pavilion turcesc. Însă textele respective, publicate de N.Docan în limba lor originală (germana) fără traducere, au fost folosite la noi numai parțial, și doar de istoricul Constantin C. Giurescu într-o lucrare publicată abia în anul 1973.
Astfel, se pare că au existat două variante principale de bolozani: unul maritim (cu trei catarge) și unul fluvial. Acesta din urmă avea o capacitate de încărcare apreciată în 1777 – 1778 de colonelul Magdeburg la 1.000-1.200 de chintale vieneze (adică în total 56—67,2 tone deadweight). El se deplasa cu ajutorul unei vele latine (deci de formă triunghiulară) care însă deseori putea fi și pătrată, fiind totodată prevăzut și cu 3-5 perechi de rame. Dimensiunile și principalele elemente probabile de construcție rezultă din schema amintită, care, deși se referă la varianta descrisă de căpitanul Lauterer în 1779, poate fi în principiu valabilă și pentru bolozanele lui Constantin Brâncoveanu.
În legătură cu structura traficului naval înregistrat pe sectorul românesc al Dunării, reține atenția raportul sublocotenentului austriac Franz Mihanovicz. El relatează că în vara anului 1783 a observat pe Dunăre, între Belgrad și Sulina, 78 de bolozane, 10 șăici, 80 de caice, 273 de cuburile (transportoare de sare) și 321 de pranițe (pescadoare). În aceeași perioadă, el a numărat între Brăila și Sulina 84 de nave maritime (corăbii). Toate acestea demonstrează amploarea și continuitatea activității nautice desfășurate pe teritoriul românesc în Evul Mediu.
