Făcut celebru de scriitorul Alexandre Dumas în romanul său istoric „Joseph Balsamo”, Giuseppe Balsamo-Bacconieri, cunoscut ca Joseph Balsamo, s-a născut la 2 iunie 1743, la Palermo (Italia). A luat mai târziu numele nașei sale, Vicenzia Cagliostro. În tinerețe, a fost ajutor de farmacist, unde a dobândit cunoștințele necesare pentru a trece mai apoi drept medic și „mare tămăduitor”, ceea ce nu era prea greu în epocă.
După aceea, Joseph Balsamo ia calea unei vieți palpitante, plină de aventuri și neașteptate răsturnări ale destinului, ascunzându-se de-acum înainte sub cele mai felurite nume: Tischio, Belmonte, Pellegrini etc. Însă numele pe care avea să-l îndrăgească cel mai mult, și sub care a fost consacrat în istoria aventurierilor de mare calibru, a fost cel de Alessandro (Alexandre), conte de Cagliostro. Îl vom reîntâlni, în 1777, hoinărind prin Anglia, unde va fi chiar arestat și întemnițat, pentru scurtă vreme, întrucât indicase numerele câștigătoare la loteria regală si pe deasupra mai fusese amestecat și într-un furt. Părăsind si perfidul Albion, călătorește în Belgia, Kurlands și Rusia. Ajuns la Varşovia, se va prezenta drept „marele copt de rit egiptean” si astfel este primit în francmasonerie.
În 1781, îl aflăm la Strasbourg, în calitate de profesor de ocultism, perioadă în care îşi începe seria vestitelor sale tămăduiri miraculoase, care au produs o vâlvă nemaipomenită. Între altele, reteta sa de „regenerare fizică” îi va aduce prietenia blajinului si prea-credulului cardinal de Rohan, cel care va uşura intrarea în lumea bună a Parisului si mai ales la Curtea Franceză, unde îi va urma altei figuri remarcabile, Frederic Antoine Mesmer.
Odată ajuns în cercul strălucitor al atotputernicilor zilei, îsi va atribui titlul de „conte”, în timp ce soția sa, Lorenza, îl va seconda cu multă vrednicie, dând la rândul ei lecții de magie la un tarif destul de piperat: 100 de ludovici de persoană pentru o ședință! Deşi prosperau, cu toate că n-au fost amestecati in celebra afacere a colierului reginei, Lorenza si Balsamo se vor vedea siliți să părăsească Parisul ca urmare a dizgrației cardinalului Rohan, trezit la realitate.
Dar nu s-au simtit prea mult mișcați de cele întâmplate, întrucât foarte curând amândoi îsi vor relua şirul succeselor vindecătoare si magice la Roma. Ce s-a întâmplat însă aici, e greu de știut. Cert este că, brusc, fidela lui soție și tovarășă de ocultism îl va denunța Sfântului Oficiu – Inchiziția – căruia îi va dezvălui pe larg toate falsurile și înșelăciunile lui, fapt ce se va solda cu o condamnare la moarte, fiindcă justiția papală nu obișnuia să tărăgăneze un astfel de proces, mai ales atunci când era vorba despre magie si ocultism. Dar, pedeapsa capitală va fi comutată în închisoare pe viată. Şi Balsamo, drept urmare, va fi încarcerat în 1791 în Castelul din Leon. De astă dată, steaua lui apusese definitiv și, cu toată înzestrarea lui, va trebui să se resemneze și chiar să moară, la 26 august 1795, în mizera celulă, ce amintea prea puțin de „contele Cagliostro” și prea mult de deșertăciunea destinului unui personaj care fusese prezicătorul Revoluției de la 1789.
