Ne aflăm în secolul al XVIII-lea în Franţa. O doamnă cu relații urma să compară în fața tribunalului din Dijon. Pentru a obține câștig de cauză, veni la Paris și solicită o audiență ministrului Justiției căruia îi ceru o recomandare pentru a-i asigura sentință favorabilă. Ministrul o refuză.
Contesa Talleyrand (una dintre cele mai influente din Curtea franceză) interveni și ea pe lângă ministru, fiind și ea la rândul ei refuzată. Doamna Talleyrand apelă la regină. Din nou refuz.
Disperată, doamna din Dijon se hotărî să încerce la Versailles, unde plecă chiar a doua zi. Drumul cu diligența era destul de greu. Coborî la Sevres, ca să facă restul drumului pe jos. Un necunoscut se oferi s-o conducă pe un drum mai scurt mai plăcut. Mergând împreună, doamna nu îi povesti întâmplătorului însoțitor motivul care o duce la Versailles. Acesta o ascultă atent, și-i spuse: – Mâine veți avea ceea ce solicitați.
Și, într-adevăr, a doua zi, doamna primi recomandația de care avea nevoie. Necunoscutul nu era altcineva decât… vizitiul (adică „şoferul”) regelui francez Ludovic al XVI-lea.
