
„Orban tunarul” a fost un mare meșter tunar, originar din Transilvania, care a trăit în secolul al XV-lea. Istoricul grec Laonic Chalcocondil scria că era „dac de neam” (adică din ţinuturile Daciei de odinioară). Să mai reţinem aprecierea sa că Orban a fost unul din cei mai pricepuţi făuritori de „arme şi unelte pentru stricat ziduri”, de fapt un pionier pe plan european al artileriei grele.
Angajat mai întâi în slujba bizantinilor, apoi a otomanilor, Orban a dat un ajutor important sultanului Mahomed al II-lea la cucerirea Constantinopolului (1453). A turnat, lângă Adrianopol, cele mai mari tunuri din câte se realizaseră până la el şi le-a transportat apoi, cu mari dificultăţi, până sub zidurile Bizanţului. Tragerile lor (fiecare însoţită de un mic seism şi de o bubuitură asurzitoare) au provocat mari spărturi în fortificaţiile cetăţii, facilitând asaltul final.
Proiectilul, scrie istoricul grec, „era dus cu o repeziciune minunată şi cu o lovitură ce întrecea orice margini”. Iar Gh. Şincai, în perspectiva istoriei ulterioare a românilor, fără a-i contesta lui Orban marea pricepere, a scris: „Mie totuşi rău îmi pare că bombardariul carele au făcut armele pe seama turcilor când au luat Ţarigradul au fost român, precum au fost…”.
