Cine n-a auzit de Johann Wolfgang von Goethe (1749 – 1832) – una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale? Totuşi, marele Goethe a fost şi un mare afemeiat. A avut atâtea femei în viaţa sa, încât le-a uitat şi numărul. În acest articol vom vorbi despre una dintre cele mai lungi iubiri ale lui Goethe. E vorba de iubirea a cărei eroină a fost doamna de Stein, o iubire care, fapt excepțional la Goethe, a durat 14 ani, și anume anii șederii lui Goethe la Weimar, ca sfetnic al tânărului prinț Carol-August de Weimar.
Cum a început această iubire? Goethe era la Strasbourg, în casa celebrului medic Zimmermann. Tot plimbându-și ochii peste tablourile ce abundau aici pe pereți, el se opri la un moment dat în fața unui portret de femeie și rămase astfel câteva clipe în contemplație. Era portretul doamnei de Stein, soția baronului Frederic de Stein, maestru de călărie al marelui duce de Weimar. Când a văzut-o în tablou, Goethe a înțeles încă din această clipă că Charlotta de Stein era una dintre acele femei făcute pentru iubire, dar nu pentru iubirea aceea a tuturor, ci pentru o iubire superioară, așa cum o concepea el. Întâmplarea aceasta nu rămase închisă între pereții casei Zimmermann, ci ajunse acolo unde trebuia, la urechea doamnei de Stein. Acela care-i făcu doamnei această confidență fu însuși doctorul Zimmermann: „La Strasbourg, printre o sută de alte siluete, i-am arătat-o pe a dvs. doamnă”, se grăbi el să-i scrie doamnei de Stein. „Niciodată, după părerea mea, n-ați fost apreciată mai genial de cineva, niciodată nu s-a vorbit de dvs. cu mai mult adevăr. Va veni cu siguranță să vă facă vizită la Weimar. Amintiți-vă atunci că tot ce i-am spus eu de dvs. la Strasbourg, l-a făcut să-și piardă somnul trei zile!”
În luna octombrie 1775, ducele de Weimar, trecând prin Frankfurt, unde Goethe se stabilise ca avocat, îi reînnoi o veche invitație și anume aceea de a veni să petreacă ceva timp la curtea sa. De data aceasta, Goethe răspunse invitației și la 7 noiembrie el descindea în faţa castelului din Weimar, îmbrăcat în faimoasa uniformă a lui Werther. Și astfel, vizita lui Goethe la Weimar, pe care doctorul Zimmermann i-o anunțase poate la întâmplare doamnei de Stein, deveni un fapt împlinit. Chiar de la sosirea lui aici, Goethe ținu să-și astâmpere curiozitatea de a cunoaște originalul portretului pe care el îl admirase la Strasbourg. Realitatea nu-i dezminți prima impresie, căci, după cum va spune el singur mai târziu, doamna de Stein era întruchiparea unui „înger de femeie”.
De partea sa, nici doamna de Stein nu rămase mai puțin încântată de înfățișarea vizitatorului din Frankfurt. Ea era soția baronului de Stein și mama câtorva copii, iar Goethe, nu numai că era cu 7 ani mai tânăr decât ea (Goethe avea atunci 26 de ani, iar doamna de Stein – 33 ani), dar că pe lângă aceasta el venea la Weimar cu reputaţia de „cuceritor de fecioare”. Şi, astfel, începu să se înfiripe această iubire, povestea unui lung adulter. Ce a însemnat în viața doamnei de Stein începutul acestei iubiri, se poate deduce din aceste rânduri pe care ea i le scria lui Goethe la această epocă: „Lumea reîncepe să-mi placă; eu mă separasem de ea, dar dumneata ne-ai împăcat. N-a trecut decât un an de când eu vroiam să mor. Acum, datorită dumitale, vreau să trăiesc”. Acesta era strigătul unei femei dornice de iubire, a cărei viață de până atunci nu fusese altceva decât o conviețuire monotonă și etichetată, lângă un gentilom rece și aspru, care nu cunoștea legile fericirii pe care o revendică orice soție.
Acum, când în viața doamnei de Stein se abătu „vârtejul” aceasta sentimental, era de așteptat ca ea să-și arunce centura de castitate și să cadă pradă vârtejului, descătuşându-şi pasiunea închisă de atâta vreme în camera ei conjugală. Era un păcat pasul acesta, dar era un „păcat dulce”, după cum și-l recunoaște ea însăși mai târziu. Dar în viața lui Goethe, tânărul de 26 de ani, ce miracol a adus această iubire a unei femei de 33 de ani? Ei bine, în viața lui Goethe iubirea aceasta a însemnat „potolirea”, după cum se exprimă el singur într-o scrisoare, a însemnat trecerea lui de la o tinerețe zvăpăiată la o tinerețe moderată, de la romantism la clasicism.
Se scurg 11 ani de iubire nemărginită. După acești 11 ani, amantul împinge atât de departe pasiunea lui, încât el, nestatornicul de altădată, își conjură amanta să-și părăsească soțul, casa, copiii, totul, și să-l urmeze. Se declară și el gata să renunțe, în schimbul acestui sacrificiu, la toate onorurile pe care el o deținea la curtea marelui duce. Iată însă că, spre marea lui surprindere, doamna de Stein, deși mișcată de această propunere, refuză totuși s-o asculte. Amanta, care acum avea aproape 45 de ani, își dăduse seama că aceasta era o vârstă la care o femeie nu mai putea fi sigură că va mai stăpâni în mrejele ei pe un Goethe veșnic tânăr și veșnic în goană după altă iubire. Și de aceea, ea preferă să rămână cu amintirea iubirii lor de până acum, decât să ajungă o epavă a acestui permanent recidivist al infidelității. Se poate spune că de-acum iubirea dintre Goethe și doamna de Stein a intrat în amurg, căci în urma acestui refuz, Goethe pleacă în Italia, de unde se va întoarce metamorfozat în clasic.
Ulterior, Goethe o va întâlni pe Christiana Vulpius, o ființă incultă, amatoare de petreceri și de vin, cu care Goethe se căsătorește, și care îi naște 5 copii, dintre care doar unul a supravieţuit. După Christiana, şi chiar în acest timp, Goethe va mai adora și alte femei. Iubirea lui nu va muri decât odată cu viața lui, la vârsta de 82 de ani. Ultima viziune a lui Goethe a fost „chipul fermecător al unei femei”. Căreia oare dintre atâtea amante părăsite îi va fi acordat octogenarul suprema onoare de a muri cu chipul ei în ochi? Oare nu cumva chipul doamnei de Stein?
