În 1936, sovieticii realizează un film de mare succes din punct de vedere al propagandei politice: „Circul”. Filmul spune povestea unei cântărețe și dansatoare americane, Marion Dixon (jucată de cea mai populară actriță a vremii, Liubov Orlova), care este izgonită din SUA de locuitorii rasiști din Sunnyville, pentru că are un copil cu un afro-american.
Dixon este salvată de un impresar german, Von Kneischitz, dar intențiile acestuia nu sunt caritabile, ci vrea să o exploateze: o vede ca aducătoare de bani, în turneul cu circul pe care îl organizează în URSS. Dixon se îndrăgostește de un coleg din spectacol, acrobatul Martînov, și se hotărăște să rămână în URSS. Durul Von Kneischitz, care aduce fizic cu Hitler, îngrijorat că își va pierde atracția principală, încearcă disperat să o păstreze.
În punctul culminant al acțiunii, el îl aduce în arena circului pe copilul ei negru, așteptându-se ca publicul sovietic să fie șocat și să o izgonească din URSS. Dar, spre consternarea lui, spectatorii îl primesc foarte bine pe copil. Culoarea pielii, fie ea neagră, albă sau verde, nu are nicio importanță în țara sovietelor. Reprezentanții diferitelor naționalități din URSS, în costumele lor tradiționale, își trec copilașul zâmbitor de la unul la altul, cântându-i fiecare în limba lui o strofă dintr-un cântec de leagăn.
Filmul se termină cu Marion Dixon și colegii ei artiști de la circ ajunși ca prin minune în mijlocul Pieței Roșii, purtând steaguri roșii și pe copilașul negru, în timp ce trec prin fața lui Stalin, ce stă pe mausoleul lui Lenin.
Mare parte din film este tributară clișeelor hollywoodiene, cum ar fi bufoneriile amintind de Charlie Chaplin. Dar filmul strecoară cu măiestrie un mesaj politic: naziștii și capitaliști sunt rasişti, în timp ce sovieticii sunt umaniști și socialiști.
Filmul prezintă URSS ca pe o națiune unificată, liberă de conflicte etnice și de clasă și purtătoare a valorilor iluministe. Era o societate fericită, liberă, în care unui occidental deschis la minte i-ar fi plăcut să trăiască.
