În urma activităţii unor cercetători portughezi, în special a iezuiţilor, în jurul anului 1680 a fost întocmită o hartă destul de exactă a Etiopiei. În acea vreme Etiopia era cunoscută în Europa mai bine decât oricare altă ţară din Africa tropicală şi de sud. Iar la hotarul dintre secolele XVII—XVIII francezul Charles Jacques Poncet a stabilit definitiv că Etiopia are legătură cu Marea Mediterană prin Nilul Albastru şi Nil.
În 1699, Poncet a însoţit în Etiopia, ca medic, câţiva misionari iezuiţi. Din Egiptul de jos ei au urcat pe Nil până la Nilul Albastru, apoi pe valea acestuia până în oraşul Sennar (în dreptul paralelei de 13°30′ latitudine nordică). De aici, cotind spre răsărit, ei au urcat pe podişul Abisiniei şi au ajuns în oraşul Gondar (la nord de lacul Tana). Din Gondar, Poncet a continuat singur drumul spre Marea Roşie şi a ajuns în portul Massaua, străbătând astfel podişul Abisiniei de la vest spre est.
În 1768 a plecat în Etiopia cu misiuni speciale scoţianul James Bruce, medic şi pasionat lingvist, care studiase limba arabă şi alte câteva limbi din Africa de nord-est. Din delta Nilului el a ajuns în portul egiptean Kosseir de pe ţărmurile Mării Roşii, a ocolit cu o corabie ţărmurile nordice ale acestei mări şi, pornind de-a lungul coastei Arabiei, a ajuns până la strâmtoarea Bab el Mandeb. De acolo s-a îndreptat spre Massaua, pe ţărmul african şi pe drumul bine cunoscut de europeni, a ajuns la Gondar.
Bruce a trăit în Etiopia până în 1772, practicând medicina, a vizitat ţărmul lacului Tana şi din nou a stabilit că din acest lac izvorăşte Abbai — Nilul Albastru. El s-a întors în Egipt coborând pe valea Nilului Albastru şi pe Nil, adică a repetat în direcţia inversă drumul lui Poncet. Cartea sa „Călătorii pentru descoperirea izvoarelor Nilului” (în cinci volume), care a apărut în 1790, a produs o puternică impresie în Anglia. El considera că Nilul albastru este principalul izvor al Nilului.
