Regele englez Eduard al II-lea (1284-1327?) nu a fost un monarh deosebit de reușit. Un tip excentric, pasionat de munca manuală, puțin interesat de război și cu obiceiul de a-și lăsa favoriții să o ia razna, a fost în cele din urmă înlăturat de soția sa, regina Isabelle de France, și de presupusul ei iubit, Sir Roger Mortimer. Cei doi l-au încoronat pe fiul ei adolescent, Eduard al III-lea, Eduard al II-lea fiind plasat sub arest la domiciliu.
Luni mai târziu, Mortimer a anunțat că fostul rege murise pe 21 septembrie 1327, din cauze naturale. A avut loc o înmormântare, la care au participat regina Isabella, Eduard al III-lea și fratele vitreg al lui Eduard al II-lea, Edmund, conte de Kent.
Totuși, s-a întâmplat ceva ciudat. Au început să circule zvonuri că Eduard al II-lea nu era mort. Zvonurile au câștigat atât de multă amploare, încât contele de Kent a organizat un plan conspiraţionist, care a dus la executarea lui de către Mortimer.
Dintr-o arhivă franceză, în anul 1878, a apărut Scrisoarea Fieschi, scrisă în latină către Eduard al III-lea, în jurul anilor 1335-1337. Epistola a fost compusă de către un cleric italian, văr al familiei lui Eduard, și ne prezintă o relatare a modului în care Eduard al II-lea a scăpat din captivitate, ucigând un portar, iar trupul paznicului a fost luat drept cel al lui Eduard. Scăpând, fostul rege a călătorit incognito prin Europa, înainte de a se retrage în cele din urmă ca şi călugăr în Italia. Scrisoarea conține unele erori și neverosimilități, în special în ceea ce privește datele, dar unii istorici cred că este în mare parte adevărată. Datele, în special, pot fi explicate prin erori de text, traducere și memorie.
Execuția lui Edmund, conte de Kent, a fost extrem de nepopulară și este posibil să fi fost incidentul care l-a determinat pe Eduard al III-lea să-i răstoarne în cele din urmă pe mama sa și pe Roger Mortimer. În 1855, mormântul lui Eduard al II-lea a fost deschis. Sicriul său scump era de design italian, nu englezesc. Este posibil ca Eduard al III-lea să fi adus trupul tatălui său din Italia la zeci de ani după moartea sa oficială.
Eduard al III-lea a făcut niște plăți suspect de mari către Vatican la începutul domniei sale. Au fost bani pentru a tăcea? În 1338, Eduard al III-lea a vizitat un oraş (Koblez), în Germania, și a petrecut timp cu un bărbat misterios numit Will Galezul. La acea vreme, circulau zvonuri că acest bărbat era tatăl lui Eduard al III-lea. În plus, Lordul Berkeley, omul care se presupune că le-a trimis vestea Isabelei și Mortimer despre moartea lui Eduard al II-lea, a mărturisit în fața Parlamentului că nu știa nimic despre moartea fostului rege.
În concluzie, legendele despre un rege exilat, care a trăit mult timp ca și călugăr în Italia, au persistat timp de secole întregi.
