Născut la Atena, pe la începutul secolului al XV-lea, Laonicus Chalcondylas sau Chalcocondylas, se trăgea dintr-o familie nobilă care a fost nevoită, din cauza luptelor interne din Imperiul Bizantin, să se refugieze în Italia. Laonicus Chalcondylas a compus o istorie a Imperiului Bizantin de la anul 1298 până la 1463. Dar iată ce vorbeşte acest cronicar despre valahi.
Sultanul Baiazid, trimiţându-si armatele, a devastat Panonia. Dar după câteva vreme, a pornit război împotriva lui Mircea, principele Daciei (n.t. – Mircea cel Bătrân), învinuindu-l că, unindu-se mai înainte cu panonii, a purtat război împotriva sa. Acest neam al dacilor este foarte priceput la război, dar nu prea este guvernat de legi bune. Ei locuiesc de obicei în sate, trăind ca nomazi după păşuni. Ţara lor se întinde de la Ardealul panonilor Daciei până la Marea Neagră; ea, la dreapta, pe unde se lungeste spre mare, e udată de fluviul Dunărea, la stânga ei este ţinutul numit Bogdania. Ţara lor dinspre Paeonodacia o separă un munte ce se întinde departe, numit de locuitori Prasovos (n.t. – Braşov!?).
Lângă ţara aceasta se găsesc unii, nu puţini, din neamul sciţilor nomazi, un neam de oameni mare şi bogat, supuşi ai regelui Cazimir. Sciţii nomazi îl urmează pe acesta oriunde ar voi el, în război, el fiind de o vitejie recunoscută în lupte. Vecini cu ei spre miazănoapte sunt polonii, iar la răsărit sarmaţii. Dacii întrebuinţează un grai asemănător cu al italienilor, dar aşa de stricat şi de diferit, că numai cu greu pot să înţeleagă cele ce se spune în graiul acestora. Folosindu-se de o limbă şi de obiceiuri romane, de unde vor fi venit în această regiune în care şi-au stabilit locuinţele, n-am aflat de la nimenea si nici n-am auzit pe cineva care să o spună. Se zice totuşi că oamenii au venit din toate părţile şi au pătruns în ţinutul de aici.
Ei se aseamănă cu italienii şi în alte privinţe, în felul de trai, în arme, folosindu-se şi acum de aceleaşi mobile. Deşi poporul acesta este împărţit în două principate şi anume în Bogdania şi în regiunea Paristria, ele nu sunt prea bine guvernate. Nu au principi care să rămână mult timp, ci după cum găsesc cu cale, îşi schimbă domnii, având când pe acest principe când pe acela. Pe Mircea acesta, născut dintr-un vechi neam de principi si l-au ales de domn după uciderea lui Dan, care avusese puterea. Acest Mircea a avut cu o concubină mai mulţi fii bastarzi în Dacia. Iar după moartea lui Mircea, s-au ivit şi alţi domni ai dacilor care au dăinuit în domnie până în timpul de acum.
