Editorul ziarului „San Francisco Bulletin” a fost primul care a aflat că SUA avea un împărat. Era anul 1859. Un bărbat în vârstă, cu o uniformă veche de colonel de armată, a intrat în biroul său, anunțându-l: „Sunt împăratul Statelor Unite”. Editorul a fost de acord să publice pe prima pagină cea dintâi proclamație a vizitatorului său. Astfel, a început fabuloasa domnie a lui Joshua Abraham Norton, care va dura 20 de ani.
Norton fusese conducătorul unui considerabil imperiu comercial, dar era deja ruinat când a dat publicității prima sa proclamație, în septembrie 1859. După o săptămână, un al doilea decret abolea Congresul American și îl demitea pe președinte. Datorită corupției în sferele înalte, Norton considera că este mai bine să guverneze în persoană. San Francisco se amuza. Norton devenise mascota favorită a orașului. Cum puterea de la Washington îi ignora decretele, împăratul Norton îi ordonă comandamentului suprem al Armatei SUA să ia cu asalt Congresul și să-i trimită pe deputați la casele lor. Toate statele Uniunii au primit de asemenea ordinul să-și trimită delegați la San Francisco pentru a-i prezenta împăratului omagiile. Un alt decret trecu Mexicul sub protectoratul SUA, având în vedere faptul că mexicanii erau incapabili să se conducă singuri.
Curtea împăratului Norton se afla într-o clădire întunecoasă, cu portrete ale lui Napoleon și ale reginei Victoria, atârnate pe pereți. După-amiaza se plimba pe străzi, urmat de doi câini vagabonzi, răspunzând grav reverențelor supușilor săi. Făcea inspecția canalelor și controla orarele transporturilor publice. În fiecare duminică, se ducea la o biserică diferită pentru a preîntâmpina vreo gelozie sectară. Teatrele îi rezervau un loc special, iar asistența se scula în picioare, păstrând o tăcere respectuoasă când intra. Odată, un polițist, într-un exces de zel, l-a arestat pentru vagabondaj, gest care a revoltat întreg orașul. Șeful poliției în persoană i-a cerut scuze împăratului și o delegație a consiliului municipal l-a vizitat rugându-l să șteargă incidentul din memorie.
Când a început războiul civil din 1861, Norton a urmărit desfășurarea luptelor. El i-a convocat la San Francisco pe președintele Lincoln și pe Jefferson Davis, președinte al Confederației, între care dorea să stabilească o înțelegere. Cum niciunul nu și-a făcut apariția, Norton a declarat încetarea ostilităților pentru a se lua o „hotărâre imperială”. În tot acest timp, Norton a fost întreținut de cetățenii orașului. Aveau locuință de la municipalitate, primea hrană și transport gratuit. La un moment dat, el a abolit Compania Feroviară Central Pacific pentru că îi refuzase o masă gratuită în vagonul restaurant și indignarea i-a fost potolită numai de un abonament pe viață și scuze publice.
Cum nu avea niciodată bani de cheltuială, a introdus un impozit între 25 și 50 de cenți pe săptămână pentru comercianți și trei dolari pentru bănci. Locuitorii orașului au râs, dar foarte mulți au plătit. Când uniforma sa a ajuns atât de uzată, încât nu mai putea fi purtată, Norton s-a hotărât să facă o proclamație: „Aflați că noi, Norton I, avem diverse plângeri împotriva supușilor și vasalilor noștri, și anume: garderoba noastră imperială este o rușine națională”. A doua zi, consilierul municipal a votat fondurile necesare pentru un costum nou. Locuitorii orașului San Francisco au fost supuși loiali și credincioși.
Când Norton a murit, pe 8 ianuarie 1880, 10.000 de cetățeni au defilat neîntrerupt prin fața sicriului, timp de două zile. În 1934 s-a pus o placă de marmură pe mormântul său, în cimitirul Woodlawn, cu inscripția: „Norton I, împărat al Statelor Unite, Protector al Mexicului, 1819-1880”. În necrologul publicat de un ziar din San Francisco, stau scrise următoarele: „Împăratul Norton nu a ucis pe nimeni, nu a jefuit pe nimeni, nu a expulzat pe nimeni din țara sa – este mai mult decât se poate spune despre majoritatea indivizilor care au exercitat această funcție”.
