Deși calificat drept o expresie tipică a modernismului american, curiosul obicei al mestecării gumei coboară dintr-o foarte veche antichitate. Apare aproape cert faptul că guma de mestecat a fost inventată de mayași. Civilizația lor se întindea în ținuturile care sunt astăzi statele mexicane Yucatan, Capeche, Tabasco, Chiapas, dar şi ţările Guatemala, Salvador, Honduras și Belize. În toate aceste regiuni, dar mai ales în Peninsula Yucatan și în Guatemala, creștea – și mai crește și azi – o specie de arbore numită saponer. Acesta face fructe delicioase, de mărimea unei lămâi, și cu suc lăptos. Când se coagulează, acest latex devine o gumă elastică și rezistentă, numită „chicle”.
Mayașii îi găsiseră acestei gume diferite întrebuințări: una din ele era confecționarea mingilor folosite în jocuri „pok-a-tok”, ce avea, însă, și implicații religioase. Se juca pe gigantice terenuri înconjurate de ziduri, gradenuri și temple, dintre care unele se păstrează și astăzi. Poate că jocul servea la alegerea victimelor pentru sacrificiile umane, căci se obișnuia ca învingătorii să taie capul învinșilor, așa cum o arată basoreliefurile terenului de pok-a-tok de la Chichen Itza (Peninsula Yucatan).
Dar principala utilizare a chicle-ului în viața curentă a mayașilor era ca gumă de mestecat. Chicle-ul era un articol comercial, schimbat pe piață cu alte produse (schimburile se făceau în natură). Mayașii fierbeau seva suponierilor pentru a o îngroșa, dar se pare că nu s-au gândit niciodată să o aromatizeze. Nu se cunoaște nimic despre vreo eventuală „industrie” a gumei de mestecat la mayași, fiindcă, în zelul lor, spaniolii au ars tot ceea ce putea lua foc, inclusiv mii de manuscrise de o valoare inestimabilă.
Conchistadorii nu au adoptat obiceiul de a mesteca gumă. Nu același lucru l-au făcut, însă, cu fumatul tutunului, pe care și l-au însușit cu entuziasm de la azteci. Odată cu stingerea civilizației maya, folosirea gumei de mestecat s-a restrâns la câteva populații, mai mult sau mai puțin sălbatice, care au supraviețuit colonizării spaniole, și ciudatul obicei părea să se stingă și el.
Și totuși, industria chiclo-ului, inventată de indienii din junglele Americii Centrale, avea să renască, grație altor indieni, pierduți la mii de kilometri distanță în pădurile Americii de Nord. Pieile roșii din nord-estul SUA obișnuiau să mestece rășină de molid. Colonizatorii Noii Anglii au preluat acest obicei și, puțin după 1800, yankei întreprinzători au pus pe piață primul produs cunoscut sub numele de gumă de mestecat („chewing gum”). Era pe bază de rășină de molid.
Ceva mai târziu, a fost pusă în vânzare și o gumă de mestecat pe bază de parafină. Dar, abia în secolul al XIX-lea, cu puțin înainte de războiul de secesiune (1861-1865), s-a născut industria modernă a gumei de mestecat pe bază de chicle, care rămâne, și astăzi, materia primă ideală în acest domeniu.
