La data de 27 februarie 1920, o tânără a fost găsită vie în apele canalului Landwehr din Berlin. Nu avea nici poșetă, nici acte și nu-și amintea cine era; autoritățile au internat-o într-un spital de boli mintale. În timpul examinării, s-au descoperit două lucruri: ea avea cicatrici extinse pe tot corpul și vorbea limba rusă. Undeva în toamna anului 1921, misterioasa femeie a chemat o asistentă și a arătat spre o fotografie a familiei regale rusești, o fotografie găsită într-o revistă. Ceva îi împrospătase memoria: ea ar fi fost Marea Ducesă Anastasia Romanova, fiica ultimului ţar rus, Nicolae al II-lea.
Cu câţiva ani mai devreme, mai exact pe 17 iulie 1918, familia imperială a ţarului Nicolae al II-lea Romanov și cei mai apropiați servitori ai acesteia au fost adunați în subsolul unei case și executați de revoluţionarii bolşevici. Trupurile lor au fost subtilizate și îngropate în secret într-o pădure. La început, a fost anunțată doar moartea ţarului Nicolae, însă nu a fost nevoie de prea multă imaginație ca poporul să-și dea seama că probabil și restul familiei imperiale murise, pentru că toți lipseau.
Dintre toți copiii Romanov, Anastasia (ce avea 17 ani în momentul „execuţiei”) fusese diferită, plină de viață, obraznică și de o istețime fermecătoare. Cum a reuşit să supraviețuiască, dacă ea era femeia găsită în Berlin în 1920? Conform spuselor femeii, ea nu murise în timpul execuției, ci doar fusese doar adormită. Un soldat polonez, Alexander Ceaikovski, ar fi dus-o în secret într-un loc sigur și, de acolo, Anastasia a fugit la București împreună cu familia lui. A rămas însărcinată, însă, curând, Alexander a fost ucis într-un duel. Anastasia a dat copilul spre adopție înainte de a călători la Berlin cu speranța de a obține ajutor de la nașa ei, prințesa Irina a Prusiei. Ajunsă la Berlin, a fost copleșită de disperare și a încercat să se sinucidă, aruncându-se în canalul Landwehr.
Vestea s-a răspândit repede și, în 1922, Prințesa Irena a vizitat azilul Dalldorf pentru a verifica veridicitatea poveștii. Ea a declarat imediat că „Anastasia” era o impostoare. Până în mai 1922, „Anastasia”, care își luase numele Anna Ceaikovski, a obținut suficient sprijin pentru a fi eliberată din azil și mutată în casa baronului Arthur von Kleist.
În 1927, un ziar din Berlin l-a angajat pe detectivul particular Martin Knopf să descopere adevărata identitate a lui Ceaikovski. După multe săpături, Knopf a declarat că Anna Ceaikovski era, de fapt, muncitoarea poloneză Franziska Schanzkowska, care dispăruse în 1920. Familia ei era îngrijorată pentru ea; cu câțiva ani mai devreme, în 1916, Schanzkowska fusese rănită într-o explozie care avusese loc la fabrică, în urma căreia rămăsese cu cicatrici pe tot corpul și cu manifestări frecvente ale unor boli psihice grave. Mai multe persoane care o cunoșteau pe Schanzkowska au confirmat descoperirile lui Knopf, inclusiv sora și fratele ei. Însă, Ceaikovski a rămas neclintită, insistând că ea era Anastasia Romanova.
Anna Ceaikovski era înconjurată aproape exclusiv de oamenii care îi credeau povestea și care o îndemnau să-și ceară drepturile regale. Astfel, s-a lansat într-o bătălie juridică pentru a revendica averea Romanov, luptă care a durat zeci de ani. A pierdut procesul în 1970, însă Anna Ceaikovski, care trăia mai nou sub numele de Anna Anderson Manahan, își va păstra identitatea de Anastasia Romanova până la moartea sa în 1984.
În 1991, în Rusiaa început un proces de excavare, care a scos la iveală rămășițele lui Nicolae al II-lea, ale soției sale, Alexandra, și ale fiicelor lor, probabil Olga, Tatiana și Anastasia. Rămășițele celorlalți doi copii, probabil Maria și Alexei, au fost găsite în apropiere în 2007. Cu ajutorul unei mostre de ADN de la prințul Philip al Marii Britanii, s-a stabilit definitiv că rămășițele erau cele ale familiei regale ruse. Anna Anderson Manahan cu siguranță nu era Anastasia Romanova. Dar cine era? În 1995, a fost făcut un alt test, de data aceasta folosind ADN de la strănepotul Franziskăi Schanzkowska. Răspunsul final a fost o potrivire a ADN-ului care dovedea o relație maternă – Anna era într-adevăr Franziska Schanzkowska.
