
În anul 1542, Marguerite de la Rocque, o nobilă, s-a trezit închisă pe Insula Demonilor. Acuzaţia? Trădare. Abandonată de ruda ei, Jean-François de Roberval, după ce o aventură ilegală a fost descoperită, femeia s-a confruntat cu o izolare și o disperare de neimaginat. Având doar o muschetă, o Biblie și rații de alimente tot mai mici, Marguerite a fost aruncată într-o sălbăticie aspră, temută pentru sunetele sale stranii și animalele mortale.
Însărcinată, femeia a născut un copil pe insulă, dar nu a cedat condițiilor brutale din jurul ei. Supraviețuind două ierni grele, și-a construit un adăpost într-o peșteră și a învățat să se apere de urșii polari, folosindu-și muscheta pentru a vâna orice hrană rară putea găsi. Lupta ei pentru supraviețuire a fost extraordinară. În mod miraculos, în 1544, pescarii basci au descoperit-o pe Marguerite. Au salvat-o și au adus-o înapoi în Franța, unde povestea ei sfâșietoare a captivat inimile multora, fiind ulterior relatată în „Heptameron” de către regina Margareta de Navarre.
Deși adevărata natură a Insulei Demonilor rămâne învăluită în mister – dezbătută printre istorici ca fiind un mit sau un ținut identificat greșit – această poveste este o narațiune vie, evidențiind rezistența și tăria femeilor într-o epocă plină de provocări și greutăți.