Sub numele de „Ciclul epic”, era cunoscută la vechii greci o colecție, astăzi cu totul pierdută, de diferiți autori străvechi, care adunaseră pentru a lăsa posterității tradițiile antice preistorice ale grecilor. Totuşi, fragmente din această lucrare sunt consemnate în scrierile lui Homer. De acolo, aflăm că „Ciclul epic” cuprindea multe despre Dacia noastră. Aici îl găsim consemnat pe Telef, regele geților, făcând minuni de vitejie în războiul Troadei (mică țară în vechea Asia Mică cu capitala Troia). Telef vine în ajutorul troadenilor în anul 1193 î.Hr., se rănește de Ahile și fuge spre a-și vindeca rănile. Fiul lui Telef, Euripil, vine și el în ajutorul Troadei, se bate voinicește și cade în război. Acest Euripil a făcut mare omor în tabăra grecilor. El a ucis și pe Mahaon, chirurgul cel vestit în armata elenilor, unul dintre eroii Iliadei.
Flavius Philostratus, care a scris pe la 193 d.Hr., referindu-se la „Ciclul epic” și la istorici necunoscuți nouă, descrie pe acest rege Telef în frumoasa sa lucrare „Heroicos”, unde înșiră 21 de eroi care s-au distins în războiul Troadei. Iată câteva pasaje din scrierea lui Flavius, foarte importantă pentru istoria străveche a Daciei:
* Înainte de a începe războiul Troadei, grecii devastau Misia, pe când domnea peste ea Telef, stând în război contra grecilor, s-a rănit de Ahile (…) Căci grecii îi devastau spontan pe misi, pentru că li se dusese vestea că misii sunt cei mai fericiți dintre locuitorii continentului, și pentru că grecii se temeau ca nu cumva misii să fie chemați mai târziu în ajutorul Troadei.
* Dar Telef, fiind voinic și domnul unei țări armate, nu putea suferi acestea. El pregăti multă cavalerie și multă oaste. El a adunat ostași din Misia supusă domniei sale (și mi se pare că el domnea peste toată Misia cea dinspre mare) și mai luă sub conducerea sa ca aliați și pe locuitorii Misiei superioare, pe care poeții îi numesc abii și păstori de cai, adăugând că se hrănesc cu laptele acestora… Deci câmpia se acoperi de neamurile înarmate ale misilor și sciților.
* Bătălia între aceștia și greci a fost mai crâncenă decât toate luptele câte au urmat sub Troada și câte au fost vreodată între barbari și între greci, căci oștirea lui Telef era grozavă și vitează nu numai în totalul ei, dar și individualmente, fiind copii voinici ai Dunării din Sciția. Misii lăsau pe greci să debarce, aruncând de pe uscat săgeți și sulițe cu mare furie.
* Misii veneau de dincolo de Istru, şi se zice că și femeile misilor se băteau călare contra grecilor ca amazoane. Femeia lui Telef, Hiera, comanda această cavalerie de femei. Doamna Hiera a fost totodată cea mai înaltă de stat femeie și cea mai frumoasă din toate câte au fost vestite de frumoase.
Aristofan ne reprezintă, după antica tradiție, pe Telef, regele misilor, purtând pe cap căciula numită țurcănească, care și astăzi se conservă în portul poporului român, și pe care în vechime din toți tracii numai geții și dacii o purtau.
Tot după „Ciclul epic”, amazoana Pentesilea vine și ea în ajutorul Troadei și moare pe câmpul de bătaie sub loviturile lui Ahile, care, dezbrăcând-o de armură ca s-o prade, rămâne uimit de frumusețea ei și se pune de o plânge amar. Pentesilea era din Tracia, tracă de neam – zice Arctinos, din care neam erau dacii și geții.
Geții au fost un popor tracic, care în jurul anului 339 î.Hr. locuia pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării. Istoricul antic Strabo a arătat că dacii și geții vorbesc aceeași limbă, iar Trogus Pompeius afirma că geții și dacii erau identici. Singura deosebire între cele două grupuri consta în împrejurarea că geții locuiau la câmpie, în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, montane.
