Într-un articol scris în anul 2009 de către reputatul genealogist român Sorin Mihai Rădulescu şi publicat în „România literară”, se vorbeşte despre un portret inedit realizat domniţei Zoe Ghica de către pictorul suedez Alexander Roslin (1718-1793). Acesta a fost unul dintre clasicii portretisticii din Suedia, fiind autorul a nenumărate şi foarte reuşite portrete ale contemporanilor săi.
Dar cine era Zoe Ghica? Ea a trăit în secolul al XVIII-lea, dar a prins şi trei decenii din secolul al XIX-lea, decedând în anul 1830. Zoe făcea parte din familia Ghiculeştilor, fiind fiica domnitorului fanariot Scarlat Ghica, conducător al Moldovei (între 1757-1758), dar şi al Ţării Româneşti (între 1758-1761 şi 1765-1766). Zoe Ghica a fost căsătorită cu marchizul de Veneţia Pano Maruzzi, ce provenea din bancheri greci.
Portretul lui Zoe Ghica a fost realizat în anul 1777, la ordinul împărătesei Rusiei, Ecaterina cea Mare, fiind în prezent expus la Muzeul Național din Stockholm. Dar, Zoe Ghica era nepoată de văr primar a lui Grigore Ghica Vodă III, care era în anul 1777 domnitor al Moldovei, în luna octombrie al aceluiaşi an fiind omorât la ordinul sultanului otoman (vedeţi mai multe în acest articol: Din secretele uciderii şi decapitării de către turci, la Iaşi, a domnitorului moldovean Grigore Ghica Vodă III).
Însă, domnul Sorin Mihai Rădulescu vine cu o informaţie-bombă: nu pare a fi o coincidenţă faptul că în Moldova domnea în vremea pictării portretului (1777), Grigore Ghica Vodă III, unchiul domniţei? Regretatul doctor Grigore Ghica din Bucureşti, urmaş al lui Grigore Alexandru Ghica Vodă V, ultimul domn al Moldovei de dinaintea Unirii din 1859, vorbea cândva chiar de o posibilă legătură de dragoste dintre ţarină şi voievodul de la Iaşi, legătură care nu a fost însă confirmată.
Ecaterina cea Mare (1729 – 1796) a fost împărăteasă a Rusiei între 1762 şi 1796, după moartea soţului ei, Petru al III-lea. Ea era de origine germană, tatăl Ecaterinei, Cristian August, Prinț de Anhalt-Zerbst, aparținea familiei de Anhalt care guverna în Germania, însă el deținea doar rangul de general prusac și era Guvernator al Stettin-ului (astăzi Szczecin, Polonia). Pe de altă parte, Grigore Ghica Vodă III, care a fost şi domn al Ţării Româneşti, a fost pus pe scaunul de la Iaşi, cu ajutorul Rusiei, de aici rezultând o altă bănuială că între Ecaterina cea Mare şi Grigore Ghica ar fi existat o legătură romantică. A nu se uita că Grigore Ghhica Vodă III, fiind atât de sigur de sprijinul împărătesei Ecaterina, refuzase să mai plătească tribut Turciei de vreo 3 ani, de aici însă trăgându-i-se moartea.
