La suirea pe tron a lui Mihail Sturdza (1834), Moldova era bântuită de o mulţime de cete de tâlhari. Noul domnitor, suindu-se pe tronul Moldovei, se gândi să scape ţara de tâlhari. Aşa că el numi căpitani de poteră pe nişte oameni neînfricaţi şi dădu ordin ispravnicilor de ţinuturi să supravegheze drumurile mari şi umblate, ocrotind viaţa şi avutul călătorilor.
Pe vremea aceea, trăia în ţara Moldovei un foarte temut tâlhar. Se numea Ifrim, dar i se zicea şi Ion Chetrariu. Era din Neamţ, el începând să fure de la vârsta de 17 ani. A început prin găinării, a trecut la spargeri mai îndrăzneţe, apoi la furturi de vite şi a terminat prin atacuri la drumul mare.
Prin aceste tâlhării, el ajunsese să strângă averi mari. Dar, neputând să le poarte cu el, le îngropa în locuri neştiute de tovarăşii săi, prin peşteri şi scorburi de copaci, precum a mărturisit, mai târziu. Evlavios şi creştin, tâlharul ţinea posturile, se împărtăşea, dădea acatiste, făcea parastas pentru cei morţi şi nu pleca la fapt până ce nu se închina. El n-a ucis pe nimeni, dar de jefuit a jefuit de a speriat lumea. În schimb, tovarăşii lui erau firi opuse. Le plăcea să schingiuiască, să vadă curgând sânge, să audă vaietele celor prinşi şi chinuiţi şi să se îmbete de suferinţele victimelor care aveau nenorocirea să le cadă în mână.
Căpitanul Chetrariu trăia cu ei, şi deci trebuia să fie îngăduitor. Câteodată îi mai dojenea, se mai supăra, dar la urmă trebuia să-i lase să-şi facă de cap. Odată i-a părăsit, vrând să se facă om de treabă. A avut îndrăzneala să ceară chiar o slujbă de la stat în Iaşi, dar a fost refuzat. Apoi, a reluat tâlhăriilor.
Viaţa şi-a sfârşit-o în spânzurătoare, laţul fiind pus la gât de unul din tovarăşii săi, Gavril Ciorbanu zis Buzatu. Gavril Buzatu fusese tovarăşul lui Ion Chetrariu. Ani de zile împărţiseră bucuria izbânzilor şi amarul zilelor de închisoare. Fuseseră de mai multe ori prin închisorile moldoveneşti, munteneşti şi ungureşti, dar izbutiseră să scape şi să fugă fără urmă.
Buzatu era crud şi neîndurat: schingiuia şi ucidea din plăcere. Se ştie de el că fusese rob la un boier de unde fugise şi se alăturase bandei lui Chetrariu. Căpitanul Ion Chetrariu căzu în cele din urmă în mâinile poteraşilor care îl urmăreau. Odată cu el, fu prins şi tâlharul Gavril Ciobanu „Buzatu”, ajutorul său.
Amândoi fuseră aduşi la Iaşi şi azvârliţi în temniţă. Iar ca să nu mai scape, li se puseră la picioare lanţuri de care erau legate greutăţi mari de fier. Trupurile le fuseră de asemenea legate cu lanţuri, iar lanţurile prinse de groase cârlige vârâte solid în ziduri. Închisoarea era un beci adânc neluminat, închis cu o uşă ferecată şi păzită de temniceri cu flinta la umăr şi cu pistoale la brâu.
Tribunalul penal al domnitorului Sturdza îi judecă repede pe amândoi tâlhari. Dar, nu era chip ca tâlharii să fie spânzuraţi, findcă nu se găsea un călău. Marele armaş puse să bată toba, pe la răspântiile uliţelor, înştinţându-se norodul că ocârmuirea are nevoie de un călău. Dar nimeni nu răspunse, fiindcă românul nu era bucuros să ucidă pe semenul său, cât de păcătos ar fi. S-a dat sfoară şi în ţară, iar singurul care primi să fie tâlhar fu Gavril Ciobanu zis Buzatu.
În ziua de 18 aprilie 1839, Buzatu, în uniformă nouă, aştepta lângă spânzurătoarea ridicată, să spânzure cu mâna lui, pe fostul său căpitan şi tovarăş, Ion Chetrariu. O făcu fără nicio remuşcare. Fostul lui căpitan nu l-a mustrat şi nu i-a adresat niciun cuvânt. Nu l-a învrednicit decât cu o privire plină de scârbă…
De-atunci, Gavril rămăsese călăul oficial al autorităţilor din Moldova. Însă, n-avusese parte de prea multe execuţii. Aproape de sfârşitul domniei lui Mihail Sturdza, pedeapsa cu moarte şi bătaia publică au fost desfiinţate. De slujba călăului Gavril Buzatu nu mai era nevoie. I se făcu o mică pensie şi-l internară la Mănăstirea Secu, unde îşi sfârşi zilele. Va fi avut Buzatu remuşcări? Conştiinţa îl va fi mustrat? Spun mărturiile oamenilor din aceea vreme că uneori Buzatu umbla prin păduri, singur şi urla ca fiarele… Mâna lui Dumnezeu trebuie să-i fi arătat, încă din această viaţă, ce groaznice fapte făcuse…
