vineri, august 12, 2022

Ce fel de popor ciudat erau geto-dacii? Se întristau la naşterea unui copil şi se bucurau la moartea cuiva…

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

Care e diferenta dintre geti, daci si traci? Geții au fost un popor tracic, care locuia pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării. Istoricul antic Strabo a arătat că dacii și geții vorbesc aceeași limbă. Iar Trogus Pompeius afirma că geții și dacii erau identici. Singura deosebire între cele două grupuri consta în împrejurarea că geții locuiau la câmpie, în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, montane.

Istoricii din vechime ne spun lucruri foarte interesante despre geto-daci. Astfel, Herodot ne spune că ei cred că nu mor și că acel care dispare din lumea noastră se duce la „daimonul Zalmoxis”. Cu privire la obiceiurile lor de înmormântare, Herodot ne spune:

„Iată cum se fac înmormântările oamenilor bogați. Expun timp de trei zile cadavrul; apoi jertfesc tot felul de animale și, după un mare ospăț, înainte de care îl jelesc pe mort, îl înmormântează pe cel răposat, fie arzându-l, fie îngropându-l. Ei ridică apoi o movilă și statornicesc felurite întreceri, la care răsplățile cele mai însemnate se dau luptelor în doi – cum este și firesc. Așa se fac înmormântările tracilor”.

Un alt istoric, Pomponius Mela, ne spune: „Tracia este locuită de un singur neam de oameni, tracii, având însă fiecare alt nume și alte obiceiuri. Unii sunt sălbatici și cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales geții. Acest lucru se datorează credințelor lor deosebite: unii cred că sufletele celor care mor se vor întoarce pe pământ, ele totuși nu se sting, și merg în locuri mai fericite; alții cred că sufletele mor negreșit, însă e mai bine așa decât să trăiască. De aceea, la unii sunt deplânse nașterile și jeliți nou-născuții; dar, dimpotrivă, înmormântările sunt prilej de sărbătoare și le cinstesc ca pe niște lucruri sfinte prin cânt și joc”.

Vorbind despre femei, Pomponius Mela ne spune: „Nici femeile nu au o fire slabă. Ele doresc din cale afară de mult să fie omorâte deasupra cadavrelor bărbaților morți și să fie îngropate împreună. Deoarece un bărbat are mai multe soții, pentru a dobândi această cinste, ele dau o mare luptă în fața celor care trebuie să hotărască aceasta. Ea se acordă aceleia care are moravurile și conduita cea mai bună, iar cea care învinge în această întrecere este în culmea bucuriei. Celelalte jelesc cu glas tare și își arată deznădejdea prin plânsete foarte puternice. Iar cei care vor să le liniștească aduc lângă rug arme și daruri, spunând că sunt gata să trateze sau să se lupte cu sufletul celui mort, spre a ști dacă acela permite căsătoria”.

Solinus a cules informații din numeroase opere despre diverse regiuni și, vorbind despre traci ne spune că: „Tracii au un dispreț pentru viață dintr-un fel de exercițiu natural al înțelepciunii. Toți sunt gata pentru moarte de bună voie, deoarece unii dintre ei socotesc că sufletele morților se întorc, iar alții, că ele nu mor, ci devin mai fericite. La cei mai mulți, nașterile sunt însoțite de plânsete și chiar părintele primește plângând pe copilul nou – născut, dimpotrivă, înmormântările sunt atât de vesele, încât pe răposați îi însoțesc cu manifestări de bucurie”.

Valerius Maximus ne oferă aceeași informație cu privire la plânsul în cazul nașterii și veselia cu care au loc înmormântările: „Pe bună dreptate neamul tracic a pretins pentru sine faima de înțelepciune, prăznuind cu plânsete zilele de naștere ale oamenilor și cu veselie înmormântările: fără povețile învățaților, el a văzut bine adevărata stare a condiției noastre umane”. Așadar, geto-dacii ca și tracii, sau cei mai mulți dintre ei, se întristează la nașterea unui copil și se bucură când moare cineva.

Urmariti pagina oficiala Secretele Istoriei: facebook.com/secreteleistorieibylovendal

Related articles

Leave a reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.