Dintre cei 14 țari pe care Rusia i-a avut, 5 au fost uciși. Dintre cei asasinaţi, amintim de țarul Pavel I al Rusiei, care a fost împărat al Rusiei în perioada 1796-1801. Pavel era fiul lui Petru al III-lea și al Ecaterinei a II-a cea Mare. Nervozitatea și instabilitatea psihică ale lui Pavel au fost amplificate de cunoașterea adevărului că tatăl lui fusese asasinat, având complicitatea Ecaterinei.
Devenind țar la moartea Ecaterinei, la sfârșitul anului 1796, Pavel deja manifesta semne de nebunie. Pentru a-și spori autoritatea, Pavel a limitat prerogativele boierimii ruse, a schimbat constant miniștrii din guvernul său și a redus puterea administrațiilor locale. A instituit o disciplină severă în armată, în câteva rânduri surghiunind în Siberia înalți ofițeri pentru greșeli comise în timpul unor parade. Până și politica sa externă a fost dezastruoasă: în 1800, Pavel I a rupt relațiile cu Austria, a fost cât pe ce să intre în război cu Anglia și chiar a intrat în război cu Franța.
După 4 ani de dictatură a lui Pavel, aristocrația se săturase până peste cap. Un grup de ofițeri și de nobili de rang înalt l-au abordat pe fiul lui Pavel, pe Alexandru, și l-au convins de nevoia înlăturării tatălui său, asigurându-l că va fi lăsat în viață. Alexandru i-a crezut pe complotiști și le-a dat permisiunea să acționeze. Pe 23 martie 1801, guvernatorul militar al St. Petersburg-ului, contele Peter von Pahlen, și câțiva complici au intrat în dormitorul țarului de la Palatul Mihailovski și l-au înjunghiat pe tiran.
