Lucreţiu Pătrăşcanu şi Ştefan Foriş au fost doi mari comunişti români, membri fondatori ai Partidului Comunist Român (PCR). Au deţinut funcţii mari de stat (ministrul Justiţiei) şi, respectiv, de partid (secretar general al PCR). Însă ambii, la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50 au fost arestaţi şi condamnaţi la moarte tocmai de tovarăşii de luptă, adică de comuniştii care ajunseseră la putere în România, cu ajutorul trupelor sovietice. De ce? Pentru că erau periculoşi pentru poziţia conducerii PCR, fiind prea „independenţi” în gândirile lor. Să-i analizăm pe fiecare în parte.
Lucreţiu Pătrăşcanu (1900 – 1954) devine membru fondator al PCR în 1921. În 1922 absolvă Facultatea de Drept a Universității București, devenind avocat. În 1924, a fost arestat și încarcerat la închisoarea Jilava, pentru că, între timp, PCR-ul devine ilegal. În mai 1931 Lucrețiu Pătrășcanu este ales în Camera Deputaților, din partea Blocului Muncitoresc Țărănesc (BMȚ), un grup care masca Partidul Comunist Român, aflat în ilegalitate, aşa cum spuneam mai sus. Nu și-a îndeplinit mandatul, deoarece alegerile au fost invalidate. Pătrășcanu a continuat să reprezinte PCR la Comintern (Internaționala Comunistă) la mijlocul anilor ’30.
În aprilie 1944, Pătrășcanu este contactat de Ioan Mocsony-Stârcea, mareșal al Curții Regale, pentru încheierea unei înțelegeri între regele Mihai și comuniști în scopul răsturnării guvernului Antonescu și scoaterii României din alianţa cu Hitler. Împreună cu Emil Bodnăraș este reprezentantul PCR la negocierile secrete cu PNL și PNȚ, purtate pentru răsturnarea regimului Antonescu.
După lovitura de stat de la 23 august 1944, prin care Ion Antonescu și Mihai Antonescu sunt arestați la Palatul Regal, Pătrăşcanu intră în noul guvern al lui Constantin Sănătescu, în calitate de ministru al Justiției. A fost autorul proclamației pe care regele a citit-o în seara zilei de 23 august 1944 la postul național de radio. În calitate de ministru al Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu a inițiat procesele de tip stalinist în România, el înființând „Tribunalele Poporului”.
Spre sfârșitul anilor ’40, Pătrășcanu începe să intre în conflict cu ceilalţi lideri comunişti. În 1946, la Cluj, la un miting ținut în fața studenților greviști, își începe discursul cu cuvintele „Înainte de a fi comunist, sunt român”. Aceste cuvinte nu ar fi convenit colegilor de partid, care l-au catalogat ca naționalist.
În 1948, este acuzat de naționalism burghez și de șovinism și este arestat. A fost acuzat, de asemenea, de colaborare cu Siguranța Statului în perioada interbelică. După un proces ce a durat 6 ani, Lucrețiu Pătrășcanu a fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954, fiind executat prin împușcare la închisoarea Jilava în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954.
Ştefan Foriş (1892 – 1946) este şi el membru fondator al PCR în 1921. A fost jurnalist la mai multe gazete de stânga. În 1928, Tribunalul Militar din Cluj l-a condamnat la 10 ani închisoare, însă Foriș s-a refugiat în URSS. Un timp a locuit la Moscova, apoi la Viena și Berlin. S-a întors în România în 1930 și o parte din pedeapsă a ispășit-o în detenție între anii 1931-1935. În perioada 1940-1944 a fost secretarul general al PCR. A fost înlăturat de la conducerea PCR la 4 aprilie 1944 (în timpul pregătirilor clandestine în vederea unei revolte antihitleriste și antiantonesciene). A fost arestat la 9 iunie 1945, fiind acuzat de trădare (colaboraționism cu Siguranța în anii războiului) de 3 membri ai secretariatului PCR – Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi și Gavrilă Birtaș. Foriș a fost ucis în 1946 cu lovituri de rangă aplicate de Gheorghe Pintilie (şeful Securităţii între 1948 şi 1963).
În aprilie 1968, au loc lucrările Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Cu această ocazie, la iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu, sunt reabilitaţi cei doi foşti lideri comunişti, care au fost omorâţi tocmai de colegii lor. Iată câteva extrase din documentele privind reabilitarea celor doi:
* Lucreţiu Pătrăşcanu s-a bucurat de stimă în cercuri largi ale poporului nostru, fiind apreciat ca unul dintre activiştii de seamă ai Partidului Comunist.
* El a fost acuzat de a fi comis următoarele fapte penale:
a) Crimă contra păcii, acuzat că ar fi fost agent al Siguranţei burghezo-moşiereşti şi fasciste, ca şi al serviciului de spionaj englez, desfăşurând o activitate de destrămare din interior a partidului, de paralizare a acţiunilor PCR în lupta contra fascismului şi războiului imperialist, precum şi de sprijinire a lui Antonescu şi a războiului antisovietic;
b) Crimă de înaltă trădare – după 23 august 1944, având calitatea de ministru al justiţiei, ar fi organizat un grup complotist antistatal, care cu ajutorul imperialiştilor americano-englezi, prin serviciile lor de spionaj, ar fi desfăşurat o acţiune de răsturnare prin violenţă a regimului democratic instaurat la 6 martie 1945.
c) Crimă de înaltă trădare – ar fi transmis serviciilor de spionaj american şi englez, după 23 august 1944, informaţii cu caracter secret privind securitatea statului.* Analizând temeinic şi verificând multilateral probele aduse în instanţă, depoziţiile martorilor şi ale celorlalte persoane implicate în proces, s-a constatat că toate acuzaţiile aduse lui Lucreţiu Pătrăşcanu nu au fost întemeiate, ci au reprezentat plăsmuiri grosolane. Declaraţiile care au stat la baza învinuirilor conţin neadevăruri, nu se coroborează între ele, au fost obţinute după mulţi ani de anchetă prin constrângeri fizice şi presiuni morale, prin înscenări şi samavolnicii, falsuri şi ilegalităţi, unele dintre aceste declaraţii fiind ulterior retractate de persoanele anchetate. Sunt lipsite de orice temei învinuirile că Pătrăşcanu ar fi fost agent al Siguranţei, că ar fi activat în slujba serviciilor de spionaj străine în vederea destrămării din interior a PCR, că ar fi organizat un grup complotist antistatal şi că ar fi dus o acţiune de răsturnare prin violenţă a regimului democratic, că ar fi uneltit împotriva independenţei ţării, precum şi celelalte învinuiri din actul de acuzare.
* Procesul intentat lui Lucreţiu Pătrăşcanu a fost o înscenare, acesta fiind osândit prin încălcarea celor mai elementare norme de legalitate şi dreptate.
* După arestarea sa în 1948 şi până în vara anului 1952, nu s-au descoperit probe, nu s-au obţinut mărturii care să dovedească învinuirile aduse lui Lucreţiu Pătrăşcanu. La Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din mai 1952, Ministerul Afacerilor Interne, condus de Teohari Georgescu, a fost criticat de către Gh.Gheorghiu-Dej pentru că „nici după 4 ani de zile nu a dus până la capăt ancheta cu privire la activitatea contrarevoluţionară şi de spionaj a lui Pătrăşcanu şi Kofler”. După această plenară, ca ministru al afacerilor interne a fost numit tovarăşul Alexandru Drăghici. Cu acest prilej s-a creat un colectiv special, pus sub onducerea nemijlocită a ministrului afacerilor interne, pentru anchetarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Colectivul a primit însărcinarea să obţină cu orice preţ probe care să justifice afirmaţia că Lucreţiu Pătrăşcanu ar fi fost agent al Siguranţei şi spion anglo-american.
* La 18 martie 1954, pe baza informării prezentate de tov. Alexandru Drăghici, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român a hotărât „să se treacă la judecarea grupului de spioni în frunte cu Pătrăşcanu”.
* Procesul a avut loc în zilele de 6-13 aprilie 1954, încălcându-se pe parcursul lui cele mai elementare garanţii procesuale. La 14 aprilie s-a pronunţat sentinţa de condamnare la moarte, iar în noaptea de 16/17 aprilie 1954 Lucreţiu Pătrăşcanu a fost executat la penitenciarul Jilava.
* Dezbătând Raportul comisiei de partid constituită pentru cercetarea învinuirilor ce au fost aduse lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a condiţiilor de desfăşurare a anchetei şi a procesului prin care acesta a fost condamnat; constatând lipsa de temeinicie a acuzaţiilor precum şi gravele ilegalităţi săvârşite in anchetare şi judecare, plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român hotărăşte:
– reabilitarea politică post-mortem a lui Lucreţiu Pătrăşcanu;
– să se recomande organelor de justiţie revizuirea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare;
– în semn de preţuire a activităţii revoluţionare şi pentru a se cinsti memoria lui Lucreţiu Pătrăşcanu, osemintele sale vor fi strămutate la Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism;
– să se ia măsuri pentru reabilitarea politică şi juridică a celorlalte persoane din procesul Pătrăşcanu.* Plenara a analizat de asemenea raportul comisiei de partid cu privire la înlăturarea din partid și suprimarea lui Ştefan Foriş. Membru al Partidului Comunist Român din anul 1921, Ştefan Foriş a îndeplinit diferite munci de răspundere, iar în 1940 a fost numit secretar general al C.C. al P.C.R.
* Pe baza unor ipoteze provenite din examinarea – insuficient de documentată în condiţiile ilegalităţii – a cauzelor unor arestări efectuate de Siguranţă în rândurile comuniştilor în perioada 1940-1944, Ştefan Foriş a fost bănuit că ar desfăşura o activitate trădătoare, de agent al siguranţei burghezo-moşiereşti.
* Din cercetările minuţioase făcute, care a analizat documentele aflate în arhiva C.C. al P.C.R., lucrările de anchetă efectuate de Serviciul Secret de Informaţii şi de organele Siguranţei, declaraţiile foştilor poliţişti care au acţionat împotriva comuniştilor, cât şi din relatările făcute comisiei de către cei care au lucrat împreună cu Ştefan Foriş în anii războiului, reiese că învinuirea adusă acestuia de agent informator al Siguranţei nu este întemeiată.
* În activitatea lui Foriş, au existat lipsuri serioase şi grave greşeli, datorate unor metode nepartinice în muncă şi unor trăsături negative de caracter, care au dus la fracţionarea şi dezorganizarea unor organizaţii de partid, la încălcarea unor reguli ale conspirativităţii. De aceea, plenara consideră că demiterea lui, la 4 aprilie 1944, din funcţia de secretar general al C.C. al P.C.R. a fost necesară pentru a asigura unitatea de acţiune a partidului, capacitatea sa combativă şi mobilizatoare.
* Plenara apreciază însă că lipsurile şi greşelile lui Ştefan Foriş nu puteau constitui un motiv politic sau juridic pentru aplicarea unor măsuri represive împotriva lui. După 23 august 1944, el a fost arestat în mod abuziv, iar în vara anului 1946, fără a fi judecat și condamnat, a fost ucis, pe baza unei hotărâri adoptate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Ana Pauker şi Vasile Luca.
* Apreciind temeinicia constatărilor făcute de comisia de partid cu privire la Ştefan Foriş, plenara C.C. al P.C.R. hotărăşte:
– reabilitarea politică post-mortem a lui Ştefan Foriş;
– în semn de preţuire a activităţii revoluţionare şi pentru cinstirea memoriei lui Ştefan Foriş, osemintele lui vor fi depuse la Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism;
– să se recomande organelor de justiţie reexaminarea proceselor intentate unor activişti care au lucrat cu Ştefan Foriş.
