Istoricul ceh, prof. I. Macurek, publica în anul 1936 în ziarul „Prager Presse” un interesant articol despre legăturile dintre domnitorul Mihai Viteazu şi conducătorii de atunci ai Cehiei (Boemiei).
Chestiunea timpului petrecut de eroul naţional român Mihai Viteazu la Praga a fost multă vreme nelămurită. Domnitorul muntean, moldovean şi ardelean nu numai a fost în primăvara anului 1601 oaspetele oraşului Praga, dar el a vizitat chiar pe împăratul Rudolf al II-lea şi pe câţiva principi din Boemia. Numele lui Mihai, care a reuşit pentru prima oară să unească trei principate româneşti (Transilvania, Muntenia şi Moldova) era cunoscut lumii de la Praga cu mulţi ani înaintea vizitei sale în acest oraş. În Boemia se vorbea cu admiraţie de faptele vitejeşti ale domnitorului muntean, care la sfârşitul secolului al XVI-lea avusese câteva victorii strălucite împotriva turcilor. Principii din Boemia, Moravia şi Silezia strângeau de multă vreme sume importante de bani cu scopul de a face faţă unui război in ţările dunărene.
Mihai Viteazu stăpânea proprietatea Koenigsberg în Silezia (ducatul Schweidnitz) pe care o primise în dar pentru serviciile aduse de la împăratul Rudolf al II-lea. În felul acesta, Mihai a intrat în raporturi directe cu conducătorii silezieni şi boemi. În luna februarie 1600, domnitorul muntean a plecat din Alba-Iulia, îndreptându-se spre Boemia, cu scopul de a obţine aici ajutoarele băneşti necesare, pentru a continua luptele cu turcii. Iată cum se exprimă însuşi Mihai Viteazu in acea împrejurare dramatică: „Toată creştinătatea ştie cu cât zel luptăm noi împotriva duşmanului înspăimântător fără a ţine seama de foloasele noastre. În năzuinţa aceasta vom lupta, până în ultima clipă a vieţii noastre. Creştinătatea îşi va da seama, în curând, cum se va întări de pe urma trudei şi curajului nostru”.
Apelul lui Mihai nu a rămas fără răsunet. Pe 8 martie 1600, i se răspunde din Boemia: „Am citit scrisoarea ta cu cea mai mare bucurie. Deşi cunoşteam de multă vreme însuşirile tale şi luptele glorioase pe care le-ai dus împotriva turcilor, ne bucurăm acum şi mai mult, văzând cum duci mai departe strădaniile tale. Ne lipsesc cuvintele pentru a înfăţişa cum se cuvine truda ta pentru apărarea creştinătăţii. În ce ne priveşte pe noi şi ţara noastră, îţi făgăduim să-ţi trimitem cele mai mari ajutoare băneşti cu putinţă şi să-ţi împlinim nădejdea pe care o pui în noi. Totodată, întreaga noastră ţară te roagă să fii gata oricând să-i stârpeşti pe toţi duşmanii creştinătăţii. În chipul acesta, numele tău va fi încununat cu laudele şi mulţumirile întregii lumi”.
Răspunsul Sileziei la scrisoarea lui Mihai (25 martie 1600) cuprinde de asemenea mulţumiri calde pentru marile merite ale domnitorului muntean pentru apărarea creştinităţii. În acest răspuns, Mihai e încurajat să continue luptele împotriva dușmanului comun.
Boemia s-a declarat, în Dieta din 1600, pentru continuarea războiului cu turcii. Hotărârea aceasta s-a luat în prezenţa unui trimis al lui Mihai Viteazu, care a primit nu numai promisiuni de ajutoare, dar chiar un concurs efectiv, pe câmpul de luptă. Principii din Moravia şi Silezia au hotărât, în consfătuirile Dietelor, să trimită însemnate ajutoare băneşti pentru continuarea războiului cu turcii în ţările de la Dunăre.
Silezia şi-a arătat recunoştinţa faţă de Mihai şi in altă privinţă. Şi anume, s-a hotărât să se predea proprietatea din Koenigsberg, în cadrul unei ceremonii deosebite. Palatul a fost înnoit cu mobilă luxoasă, iar domnitorului i s-au pregătit mâncăruri şi băuturi speciale, vite, 0i şi cai, pentru ca voievodul valah să fie cât mai mulţumit. Camera sileziană a hotărît ca noul stăpân al proprietăţii de la Koenigsberg să capete închinarea tuturor supuşilor acestui ţinut, cărora el avea dreptul să le acorde libertăţi şi privilegii, ca orice alt prinţ.
La 23 februarie 1601, Mihai Viteazu a intrat în Praga însoţit de 35 de oşteni. La 1 martie, în cursul după-amiezii, domnitorul muntean a fost primit cu toate onorurile în audienţă la castelul Hradciany. Mihai a câştigat repede încrederea Curţii din Praga şi a dobândit, pentru războaiele ce avea să le continue, un ajutor de 100.000 taleri. El a rămas la Praga până pe 4 aprilie. Ce-a făcut domnitorul muntean în timpul acestei şederi de o lună şi jumătate, ce a plănuit şi realizat, nu se ştie încă, în mod precis. Tot ce se ştie e că el străbatea deseori străzile din Praga, însoţit de un traducător, care îi traducea cele necesare în limba italiană.
Pictorii din Praga s-au folosit de acest prilej pentru a eterniza în mai multe tablouri figura tipică a domnitorului muntean. Cunoaştem câteva tablouri ale lui Mihai din timpul şederii sale la Praga. Dintre toate acestea, prezintă un interes deosebit gravura lui Aegidius Sadelor, care-l înfăţişează pe Mihai cu expresia unui domnitor curajos şi al unui războinic plin de cutezanţă. Un alt tablou, e atribuit pictorului Franz Franken, iar un altul unui pictor necunoscut.
