În timpul confruntărilor Kushite-Romane din jurul anului 25-24 î.Hr., regina Kush-ului (aproximativ Regatul Nubiei, în sudul Egiptului) Amanirenas și-a condus personal războinicii împotriva legiunilor romane comandate de prefectul Gaius Petronius. Renumită pentru vitejia și rezistența ei, Amanirenas s-a poziționat în mod obișnuit în centrul luptei, inspirându-și soldații ca exemplu. Sursele și inscripțiile istorice sugerează o confruntare deosebit de violentă în apropiere de Dakka, unde Amanirenas a suferit o rană foarte gravă la faţă. Un proiectil inamic sau un vârf de sabie i-a provocat probabil această vătămare gravă, pierzându-şi astfel un ochi pe fondul bătăliei feroce.
În mod remarcabil, decât să se retragă de pe câmpul de luptă, Amanirenas și-a strâns mai departe trupele, transformând rănirea ei într-un simbol puternic al sfidării și curajului. Războinicii ei, inspirați de sacrificiul vizibil al reginei lor, și-au intensificat rezistența, împingând înapoi cu înverșunare avansul trupelor Romei.
Ulterior, Amanirenas a adoptat rana ca un simbol al onorii, refuzând să o ascundă. În schimb, a purtat-o cu mândrie, demonstrând oamenilor ei că nici măcar cele mai grave răni nu i-au putut diminua puterea. Această imagine a unei regine războinice cu un singur ochi i-a consolidat statutul legendar în întreaga lume antică, arătând o vitejie și determinare de neegalat.
