
Donația lui Constantin este un decret falsificat atribuit împăratului Constantin cel Mare din secolul al IV-lea. Se presupune că acest document transfera autoritatea asupra Romei și a Imperiului Roman de Apus către papă. Probabil a fost redactat în secolul al VIII-lea și folosit în secolul al XIII-lea pentru a susține pretențiile papale de putere politică.
Mai multe manuscrise existente ale documentului poartă titlul Constitutum domini Constantini imperatoris. Acesta a fost inclus în colecția din secolul al IX-lea cunoscută sub numele de decretalele pseudo-isidoriene. Autenticitatea documentului a fost contestată pentru prima dată de Lorenzo Valla, un umanist renascentist din secolul al XV-lea, deși dezbaterile despre legitimitatea sa începuseră mult mai devreme.
Decretul făcea referire inexactă la un consul al lui Constantin, indicând lipsa de cunoștințe istorice a falsificatorului. Documentul susținea că împăratul Constantin a mărturisit creștinismul și i-a acordat Papei Silvestru I diverse privilegii, inclusiv controlul asupra Romei și a teritoriilor înconjurătoare. De asemenea, relata o poveste despre Silvestru care l-a vindecat pe Constantin de lepră și a salvat Roma de un dragon.
Într-o mișcare semnificativă, documentul propunea ca împăratul Constantin să acorde Papei autoritatea supremă, afirmându-și controlul asupra altor scaune principale, inclusiv Alexandria și Ierusalim. Acesta sugera în mod inexact că Papa avea autoritate sporită asupra Bisericii și că putea revendica puterea asupra orașului imperial.
Unii istorici cred că o versiune timpurie a Donației a fost creată pentru a-l ajuta pe Papa Ștefan al II-lea în timpul negocierilor cu Pepin cel Scurt. În schimbul sprijinului politic, Pepin a oferit terenuri care aveau să formeze ulterior baza Statelor Papale. Acest lucru ar fi putut motiva crearea documentului ca instrument politic.
Dovezi ale influenței Donației lui Constantin se găsesc în referințele sale de-a lungul istoriei medievale. A fost invocată în timpul conflictelor dintre papalitate și puterile seculare. În ciuda discreditării sale finale, a jucat un rol semnificativ în modelarea peisajului politic al vremii. Donația lui Constantin reprezintă un exemplu remarcabil al modului în care un document falsificat poate afecta dinamica puterii și narațiunile istorice timp de secole.
