În aprilie 1816, domnitorul Ioan Caragea Vodă a descoperit în București o organizație revoluționară secretă, despre care s-au trimis rapoarte la Înalta Poartă și la Ministerul de Externe din Viena, schimbându-se multe note între Caragea și agentul diplomatic austriac din București, Fleischhackl von Hakenau. Toate știrile pe care le avem despre această organizație secretă provin de la agenția austriacă din București și anume din rapoartele trimise de Fleischhackl către Metternich (ministrul de externe austriac).
Denunțătorul a fost un oarecare Ioan Dimitriu, care ocupa slujba de divictar la curtea lui Caragea. El a aflat de existența și de planurile organizației secrete de la fostul său profesor de limba germană Sattler, pe care îl cunoștea de șapte ani. Sattler, fiind unul din conducătorii acestei organizații secrete, a căutat să atragă în organizație și pe fostul său elev, care, trăind în anturajul domnitorului Caragea, putea să-i fie de folos în executarea planurilor sale revoluționare. Sattler a destăinuit lui Ioan Dimitriu fără rezerve planurile organizației secrete și i-a dat lămuririle cerute. Din cele denunțate de Ioan Dimitriu lui Caragea, vedem că membrii acestei organizații secrete erau legați prin jurământ și că în planul lor de acțiune era prevăzut să ridice poporul asuprit împotriva tiranilor săi. Ei aveau de gând să-l ucidă mai întâi pe domnitor și pe membrii Curții Domnești și apoi pe fruntașii boierimii, ai clerului și ai negustorimii. În document sunt date nume și cifre, neîntâlnite până acum în vreun alt document cunoscut.
Ioan Dimitriu, după ce a aflat de la Sattler toate amănuntele în legătură cu organizația și planurile societății secrete, în care i s-a propus să intre, și-a trădat prietenul și l-a înștiințat pe Caragea Vodă; acesta a reușit, cu ajutorul arnăuților agiei și spătăriei și al subofițerilor austrieci atașați la agenția austriacă, să-l aresteze pe Sattler și pe ceilalți membri principali ai acestei organizații revoluționare și să pună astfel capăt activității ei. Nu încape nicio îndoială că Ioan Dimitriu a fost denunțătorul acestei organizații secrete, fiindcă și în hotărârea de condamnare, dată de Tribunalul Criminalicesc din București, se confirmă acest lucru.
Iată acum și denunțul lui Ioan Dimitriu:
* Eu, subsemnatul, declar că la 10 aprilie 1816, a doua zi de Paști, a venit în vizită la mine un profesor de limba germană, cu numele de Sattler, care locuiește în casa bănesei Brâncoveanu, pe care îl cunosc de șapte ani și l-am avut profesor. Și, venind vorba de guvern, îmi spune că acum nu este timpul favorabil să începi vreo afacere. Întrebându-l eu să aflu cauza, îmi răspunde: „Eu ți-o spun, dar trebuie s-o ții așa de secretă, încât să n-o spui nici părinților înșiși”. Eu îi răspund: „Prietene, în timpul celor șapte ani de când ne cunoaștem, adeseori am avut diferite conversații; s-a întâmplat vreodată ca secretul tău să iasă din gura mea?“
* Atunci el, luând curaj, a început să-mi spună: „Ieri a fost gata un complot și cei care erau amestecați se ridicau până la două sute, iar conducătorii sunt oameni cu scaun la cap și cu idei mari“. Eu, fiind curios să aflu care erau conducătorii, l-am întrebat și mi-a răspuns că „Nu-i timpul să ți-i spun, atât numai îți spun că complotul a fost amânat ieri din cauza unei defecțiuni de două sute oameni, dar are să se întâmple în curând și este destul ca tu să fii de acord și ai să primești un grad dintre cele mari”.
* Am întrebat încă despre modul cum are să se întâmple și mi-a răspuns: „Mai întâi, în același timp, vor fi călcate orașele București și Craiova; apoi, complotiștii vor năvăli din Podul Mogoșoaiei, ținând în mână steagurile libertății și cu strigăte către popor „Libertate, porniți împotriva tiranilor”; și astfel, înaintând, vor asedia Curtea Domnească cu 1.500 de oameni, cerând bani. Și, după ce vor măcelări pe toți cei aflați la curte, bărbați, femei și copii, în genere pe toți ai Curții, atunci vor îndrepta armele împotriva boierilor pământeni și vor măcelări mai întâi pe toți conducătorii clerului, apoi dintre boieri pe banul Brâncoveanu, apoi pe mama lui“.
* Aici l-am întrebat: „De ce și pe mama lui?” Îmi răspunde „pentru că are trei mii de pungi în numerar”. Vor urma după aceea vistierul Hagi Moscu și vistierul Bellu, vor fi făcuți în bucăți; și așa mai departe cu toți boierii, fără excepție de vârstă. Iar dintre negustori vor fi măcelăriți Sachelarie, Vranas, Nicolopulos, Nicolaie Saitzis și toți cei mai însemnați.
* Aici eu l-am întrebat: „Şi unde vor găsi ei atâția complotiști ca să execute aceste lucrări?” Îmi răspunde „Şi ce crezi? Cei mai mulți din oamenii lor de serviciu sunt cu ei”. L-am întrebat iarăși: „Şi cum este cu putință să se țină secret printre atâția oameni?” Îmi răspunde: „De ce nu, fiindcă sunt strânși legați cu jurământ”.
* Discutând aceste lucruri, au venit câțiva și am întrerupt conversația noastră. Judecând și frământând eu aceste lucruri și părându-mi rău de nimicirea atâtor oameni nevinovați, am socotit mai bine să mă pun eu însumi în pericol, denunțându-i, decât să văd că niște oameni disperați sunt plini de sângele celor nevinovați, ale căror suflete atârnau de mine. Dacă admiteam să trec sub tăcere o faptă scârboasă și criminală, comiteam un lucru dezgustător chiar și pentru sălbaticii care duc o viață nomadă, trăind fără conducători. Fiind îndemnat de aceste lucruri, am înștiințat pe domnitorul nostru care stă de veghe.
* Acestea sunt pentru care semnez și adeverez, Ioan Dimitriu, divictar.
