Există o mare controversă printre istorici cu privire la existenţa capetelor de arabi în stemele principatelor româneşti Moldova şi Ţara Românească. Chestiunea trebuie lămurită şi tranşată definitiv.
Dar adevărul este următorul: în nicio stemă rămasă de la domnitorii din familia Basarab nu sunt reprezentate capetele de arabi. Acestea au fost introduse de occidentali, pentru care Orientul a fost până târziu „terra incognita” si neștiința acestora a indus în eroare și a dat de lucru specialiştilor noştri care au luat drept adevăr neștiinta celor dintâi, fără să cerceteze adevărul. În Occident, primul la care găsim reprezentate capetele de arabi, în stema principatelor române, este Levinus Hulsius Gaudens. Pe coperta Cronologiei scrisă de Hulsius la 1597, se poate vedea în mijloc stema Imperiului Romano-German, înconjurată de stemele țărilor supuse lui, iar acestea încadrate de stemele țărilor înconjurătoare imperiului. Printre aceste steme se află atât a Ţării Româneşti (Valahia) cât si a Moldovei şi a Transilvaniei.
Stema Ţării Românești se prezintă astfel: în câmp argintiu, trei capete de arabi ce privesc spre dreapta. Stema Moldovei în câmp argintiu, în vârful a două crengi heraldice, două capete de arabi față în față. După Hulsius rezultă, deci, că în stemele principatelor române, la 1597, se aflau capetele de arabi. Cât priveşte Moldova, aceasta a avut intotdeauna capul de bour, după cum ne dovedesc peceţile de pe documentele tuturor domnilor moldoveni.
Cum se face că Hulsius, care-i bine informat în privința stemelor celorlalte state, greşeşte cu totul pe cele ale principatelor române ? Probabil că Helsius s-a inspirat dintr-o variantă a cronicei lui Ulrich de Richenthal. Acesta, fiind însărcinat de municipiul Constanța (Elveția) să facă descrierea soborului ce s-a ținut acolo (1414-1418), pe lângă povestirea celor întâmplate la sobor și numele oaspeților, a găsit de cuviință să reproducă sistemele acestora și ale țărilor reprezentate.
