Pitagora, renumitul matematician și filozof grec, este cel mai bine cunoscut pentru contribuțiile sale la geometrie, dar viața și credințele sale au fost pline de misticism și practici neobișnuite. El a fondat o comunitate filozofică și religioasă secretă în sudul Italiei, unde adepții săi, cunoscuți sub numele de pitagoreici, respectau reguli stricte privind comportamentul, dieta și conduita personală. Printre aceste reguli ciudate se număra și interdicția completă de a consuma sau chiar de a atinge boabele de fasole.
Motivul acestei interdicții i-a fascinat pe istorici timp de secole. Unele surse sugerează că Pitagora credea că fasolea conținea sufletele morților, ceea ce făcea ca consumul ei să fie o formă de vătămare spirituală sau chiar canibalism. Alții o interpretează ca pe o credință simbolică, deoarece se credea că fasolea reprezintă ciclurile vieții și ale morții sau, posibil, datorită asocierii sale cu flatulența și impuritatea, considerate necurate spiritual de către pitagoreici.
O legendă persistentă susține că aversiunea puternică a lui Pitagora față de fasole i-a dus în cele din urmă la moarte. În timp ce fugea de dușmani, se presupune că el a ajuns într-un câmp de fasole și, în loc să-l calce în picioare, a ales să se oprească. Ezitarea sa le-a permis urmăritorilor să-l prindă și să-l ucidă. Fie că este adevărată sau mit, această poveste evidențiază influența extraordinară a convingerilor sale filozofice asupra vieții și alegerilor sale.
