În 1742, un negustor grec pe nume Markos Antonios Katsaitis, face o călătorie de la Constantinopol la Iaşi şi Bucureşti, pentru care a întocmit şi un valoros jurnal de călătorie. La un moment dat, el scrie următoarele, referitor la domnitorii moldoveni şi valahi: „Aceşti domnitori îşi scriu totdeauna numele, precedându-l cu acela de Ioan, urmat de numele tatălui. De exemplu, Constantin Mavrocordat Bei semnează „Ioan Constantin Nicolae Mavrocordat””.
Într-adevăr, a existat obiceiul ca domnitorii Moldovei şi Ţării Române să-şi scrie înaintea titlurilor lor „Ioan” sau prescurtat „Io”. De ce acest „Io” / „Ioan” înaintea titulaturii voievozilor români, care apare încă din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea, în mod regulat, fie că este vorba de acte sau texte scrise în limba slavonă (cele mai vechi) fie în limba română (mai noi)?
Dimitrie Cantemir credea că „Io” este prescurtarea de la numele lui Ioniță Asan (împărat vlaho-bulgar). În lucrarea „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, el spunea: „Arată-să începătura domniei lui Ioan, de la care s-au coborât familia domnilor românești, de pre carile toți și până astăzi Ioani să scriu”. În lucrarea „Descrierea Moldovei”, Cantemir spunea: „Locuitorii Moldovei, de origine din Italia, care și-au căutat scăparea de atacurile sciților și ale celorlalți barbari, au avut totdeauna sau regi sau principi. Din neamul acestora se trage acel vestit Ioan, principe al valahilor, din care s-a născut Bogdan […] de la care a rămas să se scrie totdeauna în titlul domnesc numele Ioan”.
Reluând ideea lui D. Cantemir, savantul Bogdan Petriceicu Hașdeu caută să dovedească, folosind argumente istorice și filologice, că „Io” sau „Ioan” reprezintă amintirea lui Ioniță împăratul româno-bulgarilor, așa cum la romani de la împărații Cesar și August s-a ajuns la Caesar și Augustus ca titluri împărătești. Aceeaşi idee a fost susţinută de alţi mari istorici români, ca Dimitrie Onciul, A. D. Xenopol, I. Bogdan sau Nicolae Iorga.
A doua explicație ar fi aceea că vocabula „Io” vine de la numele Sf. Ioan Botezătorul, domnitorul fiind „înainte mergătorul” poporului său ca și Ioan Botezătorul pentru Iisus Hristos. Petre Vasiliu-Năsturel spunea următoarele: „Ioan este numele Botezătorului Mântuitorului nostru. Acest nume l-au luat domnii români poate ca să însemneze „botezatul” și de acolo „creștinul””. Astfel, sensul numelui „Ioan” este acela din limba greacă, adică „cel dăruit” de Dumnezeu, „cel ales” de Dumnezeu.
A treia explicație se referă la faptul că „Io” înseamnă un pronume italienesc, adică „Eu”. Marea apropiere dintre „Io” și pronumele personal „eu”, pronunțat dialectal și „Io”, a ispitit pe mulți cercetători ca o explicație valabilă la prima vedere.
Totuşi, călătorul Paul de Alep, când ajunge în Moldova la mijlocul secolului al XVII-lea, el ia parte la urcarea pe tron al lui Gheorghe Ștefan şi remarcă următoarele referitor la „Io”: „El luă numele de „Ioanu Gheorghiță Ștefan voievod”, căci domnii din Moldova și Țara Românească obișnuiesc să așeze numele de Ioanu înaintea numelui lor, ca un fel de pronume întrebuințat în aceste țări”. Acest lucru ne lasă să bănuim că nici marii clerici de atunci ai Moldovei, nici marii boieri, nu erau prea bine lămuriți în această privință.
