Originile arborelui de cacao „Theobroma Cacao”, cunoscut sub numele de „Hrana zeilor”, sunt la fel de misterioase ca și magia complexă care se găsește în fructele și semințele sale. Utilizarea umană a fructelor de cacao și a semințelor sale este străveche, cele mai vechi dovezi arheologice înregistrate ale utilizării sale datând din anul 2000 î.Hr., în Honduras.
Arborele de cacao a fost domesticit pentru prima dată de olmecii din America Centrală și Mexic. Și acum peste 4.000 de ani, cacaua era folosită de culturile precolumbiene din peninsula Yucatan, inclusiv de mayași.
Dar olmecii au fost cei care, fără îndoială, și-au transmis cunoștințele despre cacao mayașilor. Mayașii au folosit cacaua mai mult decât ca o sursă de hrană, ei bând amestecuri de cacao în ceremoniile spirituale, atât ritualic, cât și șamanic. Pentru mulți mayași, produsul dat de cacao, ciocolata, era un aliment de bază care trebuia savurat la fiecare masă și era consumată frecvent într-un amestec de chili sau miere.
Prăbușirea civilizației Maya a dus la ascensiunea aztecilor, care au făcut cacaua să devină o parte principală a culturii lor. Crezând că această cacao le-a fost dăruit de zei, utilizarea acesteia a devenit extrem de ritualică, iar cacaua însemna noblețe și bogăție. Pe lângă hrana și utilizarea rituală, aztecii au desemnat și boabele de cacao ca formă de monedă pentru cumpărarea și comercializarea altor bunuri. La un moment dat, se credea că această cacao este mai valoroasă decât aurul pur.
Cel mai cunoscut iubitor de cacao al aztecilor a fost legendarul conducător Montezuma al II-lea, despre care se spune că mai mulţi litri de ciocolată consuma în fiecare zi. Motivaţia? Pentru a spori atât energia, cât și pofta.
Există rapoarte contradictorii despre momentul în care ciocolata a ajuns în Europa, deși majoritatea sunt de acord că a apărut pentru prima dată în Spania. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, cacaua era un răsfăț şi foarte iubită la curtea spaniolă. Între timp, alte țări din Europa, precum Franța și Italia, au început să viziteze America Centrală și să aducă cacaua acasă.
Curând după aceea, cacaomania s-a răspândit în toată Europa. Cererea mare a creat plantații de cacao în Africa, un continent cu condiții adecvate pentru cultivarea acestei plante. Astăzi, Africa contribuie cel mai mult la comerțul global cu cacao.
În anii 1700, un francez a deschis primul magazin de ciocolată caldă din Londra. Nu după mult timp, „case de ciocolată” se găseau uşor în toată Londra.
Până în secolul al XVIII-lea, fiecare țară, din Anglia până în Austria, producea dulciuri din boabele de cacao. Când a fost inventat motorul cu abur, măcinarea mecanizată a boabelor de cacao era un proces de producție mai rapid și mai ușor, aşa că prețurile s-au redus, iar produsele din boabe de cacao au devenit mai accesibile pentru toată lumea, nu doar pentru cei bogați.
În zilele noastre, oamenii din întreaga lume consumă peste 3 milioane de tone de boabe de cacao în fiecare an.
