În cartea de memorii „13 ani în anticamera lui Dej”, fostul șef de cabinet al liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, Paul Sfetcu (1926—1994), ne spune mai multe întâmplări cu fostul şef al Partidului Muncitoresc Român. Iată câteva din ele:
* În anii ’50, când Dej petrecea concediul de odihnă la mare, vila din Eforie era despărțită numai de un gard viu de stradă. Când îl zăreau pe Dej, trecătorii se opreau din plimbare, se îmbulzeau la gard și rămâneau minute în șir să-l privească. În această situație greu de suportat, deseori el venea spre privitori, îi saluta și le cerea politicos să-și continue plimbarea deoarece se simțea stânjenit. Rămâneau destui, însă, pe loc, timp îndelungat, comentând cu glas tare, ca la grădina zoologică, persoana sa. Acesta este motivul care l-a determinat să aprobe construirea unei noi vile în capătul de nord al stațiunii Eforie.
* Pe la sfârșitul anilor ’50, în Craiova, Gheorghiu-Dej abordează un țăran care vindea verdeață și legume, dar nu prea avea clienţi. „De ce pierzi vremea de pomană? N-ar fi fost mai înțelept dacă vindeai produsele la cooperative de consum?”. Ţăranul i-a răspuns, necunoscându-l pima dată pe liderul comunist: „Crezi că sunt prost să-mi vând produsele la cooperație? Acolo se înscriu numai procopsiții, proștii și puturoșii”. După ce-și dă seama cu cine vorbește, ţăranul spuse: „Muică, ce făcui? Mă nenorocii! Lasă că-mi adusei aminte. Te văzui în tablou. Nu mai vorbesc nimic. Muică, ce făcui! Te știu din tablou! Mă nenorocii!”.
* Dej a fost informat că, deși producția de pălării era organizată pe noi baze tehnologice, cetățenii tot nu cumpărau, iar industria mergea numai în jos. Dej decide să-și schimbe șapca proletară și impune și tovarășilor același lucru. Exemplul a fost molipsitor pentru populație. Noua modă a dus la creșterea producției de pălării și a altor obiecte de îmbrăcăminte considerate altădată semne distinctive ale mentalității burgheze.
