Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, a avut mulţi fii de la diferite femei, ori neveste ori amante. Petrecând vara, când era liniştit, mai mult în oraşul Hârlău (azi judeţul Iaşi), Ştefan cel Mare întâlni o frumoasă negustoreasă de peşte, cu care a avut un băiat, care mai târziu devine domn al Moldovei sub numele de Petru Rareş.
Până a fi domn, Petru se ocupa cu pescăritul şi cu producerea de năvoade şi mreje, de aici şi porecla de „Majă” („majă” = „căruţă de transportat peşte”). Era anul 1527; întorcându-se din Botoşani, cu căruţe trase de boi şi pline cu peşte, după ce a mers cale lungă, Petru Rareş şi însoţitorii săi au înnoptat jos în vale de Bârlad, la un sat aflat pe drumul care duce de la Bârlad la Galaţi. Focul de tabără se stinse şi întunericul începu să se lase asupra taberei. Totul era învăluit într-o linişte înmormântală, iar pe cerul nopţii sclipeau doar stelele. Când miezul nopţii se ivi, un vis prevestitor îl cuprinse pe Petru Rareş, arătându-i prin somn măriri strălucitoare de domn. Petru Rareş, cu gândul la acest vis, se trezi în zori din dulcele său somn şi văzu o minune în alba rază a dimineţii. Acum văzu cu ochii deschişi ceea ce văzu cu ochii închişi: din deal se cobora o armată mândră cu oşteni şi curteni. Mândri erau aceşti voinici cavaleri pe ai lor armăsari, ce semănau a şoimi!
Ei se opriră lângă tabăra lui Petru şi îi vorbesc astfel: „Petre Majă, întru mulţi ani! / Noi, curteni şi căpitani / Fost-am trimişi cu bine / Din Suceava către tine, / Ca să-ţi zicem ţie aşa: / Să trăieşti, Măria Ta!”. Petru Rareş le răspunde urmatoarele: „Bine aţi sosit! Pace vouă, soli iubiţi!”
Apoi, mândru înveşmântat, Petru încălecă pe un cal şi plecă vesel şi voios la Suceava, capitala de atunci a Moldovei. Cronica ne spune, că „în vremele acelea la Moldova, după-ce a murit Ştefan Vodă cel tânăr, socotind boierii că pe cine ar pune domn, ca să fie din sămânţă domnescă după obiceiul cel vechiu al acestei ţări, auzit-au din gura Mitropolitului, că Petru din Hârlău este fecior al lui Ştefan Vodă, care este făcut din muierea unui târgoveţ din Hârlău, ce l-au chemat Rareş. Pe acesta adeverindu-l fecior de Domn, l-au ridicat cu toţii Domn”. Şi, mai departe, vechea cronică ne mai spune: „Adevărat au fost fecior lui Ştefan Vodă cel bun, că la tote i-au semănat şi bunătăţi multe au făcut, şi războaie multe au bătut, cum se văd în letopiseţul moldovenesc”.
