În orașul Timișoara, trăia, în urmă cu 200 de ani, o ilustră doamnă, care odinioară, departe de noi, jucase un rol covârșitor în viața marelui artist și compozitor Ludovic van Beethoven, când acesta era încă tânăr. Aceasta purta numele de Jeanette d’Honrath; în holul Cazinoului Militar din Timişoara a fost dezvelită, la 10 iunie 2009, placa comemorativă: JEANETTE / d’HONRATH / PRIMA IUBIRE A LUI / LUDWIG / van BEETHOvEN / A LOCUIT AICI / CA SOŢIE A / cdt. CETĂŢII / gen. KARL / von GRETH / 01-11-1823. Marele compozitor s-a întâlnit cu Jeanette d’Honrath la familia Breuning din Bonn, în 1787. Dar aceasta s-a căsătorit cu căpitanul austriac Karl von Greth, familia ajungând la Timişoara în 1823. El fiind comandantul garnizoanei de aici, au locuit în clădirea cazinoului, dar ea, deja bolnavă la sosire, a şi murit în scurt timp.
Tatăl lui Beethoven era un băutor pătimaș, iar desele și îngrozitoarele certuri iscate în casa părintească din cauza acestei patimi deprimau adânc pe tânărul Ludovic, care, în anul 1785, la vârsta de 15 ani, era deja organist la Curtea Regală. Firea lui posomorâtă și melancolică, seriozitatea lui înainte de vreme, sunt de atribuit, fără îndoială, unei copilării zbuciumate și pline de peripeții. Este deci, lesne de explicat faptul că, cu toată iubirea mamei sale, adeseori se simţea mai bine în cercul familiar al prea gentilei doamne Von Breuning, decât acasă. Soția consilierului de curte, Von Breuning, locuia în Bonn cu cei doi băieți și cele două fiice ale sale, nu departe de familia Beethoven. Tânărul muzician dădea ore de pian copiilor ei, care erau foarte talentați.
Doamna von Breuning îi deveni lui Beethoven, în curând, a doua mamă. Mai târziu, povestea dr. Wegeler, soțul de mai târziu al fiicei mai tinere, Eleonora von Breuning: „În această casă, domina alături de zburdălniciile copilărești, o atmosferă nobilă și culturală. Beethoven fu tratat în curând ca un copil al casei, așa că nu numai ziua o petrecea aici, ci de multe ori și noaptea. Aici se simțea liber, aici era mai vesel, acest mediu îi era prielnic, aici făcu cunoștință cu literatura germană și-și însuși cultura socială (…) Jocurile de dragoste nu rămân departe într-un mediu așa de drăguț”. El amintește de o frumoasă și amabilă blondă, Jeanette d’Honrath din Koln, care venea adeseori în Bonn, la familia von Breuning.
Dar rivalul privilegiat al lui Beethoven era un căpitan austriac, Von Greth, al cărui nume se găsește, chiar şi în anul 1823, în jurnalele de conversație ale maestrului compozitor. Faptul că Beethoven pomenește de numele Greth în anul 1823 nu se atribuie unei amintiri de simpatie față de purtătorul acestui nume, ci se atribuie amintirii pline de pietate față de soția acestuia; este clar că lucrul s-a întâmplat la moartea femeii, pe care o iubise odinioară cu toată puterea tinereții, cu tot jocul dragostei dintâi și pe care o închisese pentru totdeauna în inima sa.
