În arhiva ziarului comunist „Scânteia” din 30 aprilie 1950, putem găsi următorul titlu „Condamnarea unor spioni de la Oficiile de informaţii american şi englez”, în care putem citi următoarele:
„Tribunalul Militar Bucureşti, deliberând în secret, în unanimitate de voturi a găsit vinovaţi pe Costică Mugur, Anny Samuelli, Nora Samuelli, Eleonora Bunea-Wied, Liviu Popescu Nasta pentru faptele prevăzute în actul de trimitere în judecată şi în consecinţă declarând că sunt circumstanţe atenuante în favoarea tuturor acuzaţilor numai în ce priveşte crima de înaltă trădare, în numele legii hotărăşte:
– COSTICA MUGUR – condamnat la muncă silnică pe viaţă, degradare civică pe timp de 10 ani, amendă penală de 140.000 lei, amendă in folosul Băncii de Stat a R.P.R. în sumă de lei 5.294.175 și confiscarea averii.
– ANNY SAMUELLI, condamnată la 20 de ani muncă silnică, degradare civică pe timp de 10 ani, amendă corecţională de 100.000 lei, amendă în folosul Băncii de Stat a R.P.R. în sumă de lei 14.234.900 şi confiscarea averii.
– NORA SAMUELLI, condamnată la 15 ani muncă silnică, degradare civică pe timp de 10 ani, amendă corecţională de lei 80.000, amendă în folosul Băncii de Stat a R.P.R. în sumă de lei 7.896.000 şi confiscarea averii.
– ELEONORA BUNEA-WIED, condamnată la 15 ani muncă silnică, degradare civică pe timp de 10 ani, amendă corecţională de 80.000 lei, amendă în folosul Băncii de Stat în sumă de lei 60.696.425 şi confiscarea averii.
– LIVIU POPESCU NASTA, condamnat la 20 de ani muncă silnică, degradare civică pe timp de 10 ani, amendă corecţională de lei 60.000, amendă în folosul Băncii de Stat a R.P.R. în sumă de lei 10.174.500 şi confiscarea averii.
Acuzaţii au fost obligaţi fiecare la plata sumei de lei 50.000 cheltuieli de judecată. Hotărârea a fost dată şi citită în şedinţă publică în ziua de 28 Aprilie 1950, orele 18. Sala Tribunalului Militar din Bucureşti a fost plină până la refuz de oameni ai muncii care au aplaudat îndelung, exprimându-şi satisfacţia pentru sentinţa justiţiei populare”.
Dar cine au fost cei condamnaţi la asemenea pedepse grele? Ne vom referi în acest articol la cele două surori condamnate, Annie Samuelli (născută în 1910) şi Nora Samuelli (născută în 1914). Ambele au fost arestate în noaptea de 25 iulie 1949, fiind acuzate de spionaj în favoarea Angliei şi SUA. Annie era angajată ca secretară a şefului Oficiului de presă şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti, iar cea mică, Nora, era secretara şefului Oficiului de presă şi informaţii al Statelor Unite în România. În 1961, cele două femei au fost eliberate din închisoare şi răscumpărate din străinătate cu suma de 6.000 de dolari. Femeile au emigrat mai întâi în Franţa şi apoi în SUA. Întrucât regimul comunist de la Bucureşti le retrăsese cetăţenia, femeile au fost considerate ca fiind apatride.
Annie a primit până la urmă cetăţenia britanică şi o pensie. Sora ei, Nora, a primit în 1964 cetăţenia americană, murind în anul 1986, la Washington. Sora ei, Annie, a supravieţuit 93 de ani, murind în anul 2003.
Annie a scris şi o carte autobiografică – “Woman Behind Bars in Romania” (Editura Frank Cass, 1997), tradusă în România “Gratii despărțitoare” (Fundația Culturală Memoria, 2001). În cartea ei, Annie descrie experiența groaznică la care a fost supusă în cei 12 ani în închisorile comuniste (Jilava, Mislea, Miercurea-Ciuc, Timişoara). Annie Samuelli descrie restricțiile draconice impuse de sistemul penitenciar: interdicția vizitelor din partea rudelor, izolarea informațională, interdicția comunicării – toate acestea având efecte devastatoare asupra moralului deținutelor. Şi să nu uităm de condițiile materiale mizere, cu hrană, igienă și medicale. Lagărele comuniste din România nu erau neapărat unele de exterminare; tratamentul deținuților era unul menit să-i țină în viață, la limită, dar să le facă viața insuportabilă, inclusiv din punct de vedere psihologic și nu puțini și-au pierdut mințile în aceste temnițe.
