„Cartea Regilor” din Vechiul Testament ne vorbeşte despre „Regina din Saba”, o regină care a venit la Ierusalim pentru a-l cunoaşte pe înţeleptul rege Solomon (970-931 î.Hr.), care a ştiut să îi răspundă la toate întrebările. A venit dintr-o ţară misterioasă, străbătând deşertul şi aducând cu ea aur, mirodenii şi pietre preţioase.
Există o legendă africană, conform căreia „Regina din Saba”, cunoscută sub numele de Makeda, era originară din Axum, capitala primului regat etiopian. Ca în Vechiul Testament, ea a plecat să se întâlnească cu regele Solomon. Legenda mai spune că, după un ospăț fastuos, regina a trebuit să se supună dorinţei regelui; 9 luni mai tîrziu, ea a dat naştere unui fiu, Menelik, întemeietorul dinastiei etiopiene. Această versiune a legendei Reginei din Saba datează din secolul al Xlll-lea şi are la bază o colonizare a Etiopiei de către regatul Saba.
În tradiţia arabă, regina apare sub numele de Balkis. În Coran se povesteşte că într-o zi Solomon, care înţelegea limba animalelor, a auzit vorbind o pasăre; aceasta spunea că a descoperit un regat fără nume. În acest regat – condus de o femeie – oamenii nu credeau în Allah, dar erau foarte bogaţi şi se bucurau de binefacerile civilizaţiei. Chemată de Solomon, Regina din Saba s-a întâlnit cu acesta şi s-a convertit la „adevărata credinţă”.
În Evul Mediu creştin, imaginea reginei, asociată regelui Solomon, apare adesea în miniaturile care împodobeau faţadele catedralelor gotice europene, întâlnirea lor simbolizând convertirea păgânilor.
Dar, ţara reginei din Saba a existat cu adevărat; ea era una dintre cele patru formaţiuni statale (Saba, Main, Kataban şi Hadhramaut) situate în Peninsula Arabică, şi care se afla pe teritoriul de azi al Yemenului. Arheologii sunt de părere că era cel mai cunoscut, cel mai vechi şi cel mai puternic dintre acestea, reuşind, cu timpul, să îi domine pe vecini.
Peninsula Arabia era pentru antici un fel de paradis terestru, o regiune misterioasă, ultima fâşie de pământ locuită în sud, cum credea Herodot. Din acest capăt de lume proveneau produsele cele mai preţioase din epocă, mult căutate în lumea mediteraneană: smirna şi tămâia, dar şi alte mirodenii, folosite în cult, pentru îmbălsămare, ca şi în medicină, în cosmetică sau în bucătărie. Pe ele şi-au clădit bogăţia statele arabe şi mai ales regatul Saba. Pliniu spune că tămâia cumpărată în Peninsula Arabia era vândută de 50 de ori mai scump la Alexandria, Atena sau Roma.
Datorită poziţiei sale strategice, Marib, capitala regatului Saba, controla drumul de caravane ce se îndreptau către Palestina şi Egipt. Cu câştigurile realizate din comerţul cu mirodenii, în Saba s-au înălţat cetăţi cu palate somptuoase şi au putut fi executate mari lucrări de irigare a terenurilor, care au transformat deşertul într-o adevărată grădină parfumată.
