Viceconsulul britanic, George Blake, se afla de puţin timp în capitala sudică a Coreeii, când bătrânul tiran de la Kremlin, Iosif Stalin, ordona sateliţilor Moscovei din nordul Coreeii să elibereze restul peninsulei. Atacul coloanelor de tancuri T-34, întreprins în zorii zilei de 25 iunie 1950, s-a soldat cu ocuparea rapidă a Seoul-ului, majoritatea diplomaţilor occidentali, luaţi prin surprindere, nereuşind să se mai evacueze din calea războiului. Printre cei capturaţi cu această ocazie s-a aflat şi George Blake, care s-a trezit aruncat imediat într-un lagăr de prizonieri nord-coreean.
Vreme de peste un an, diplomatul britanic a îndurat regimul dur al lagărului căutând, printr-o voinţă deosebită, să supravieţuiască. Într-o seară din toamna lui 1951, Blake s-a hotărât însă să treacă de cealaltă parte a baricadei, oferindu-şi ca voluntar serviciile sale sovieticilor. El era nu numai viceconsul, dar şi ofiţer în SIS (Secret Inteligence Service – serviciul secret britanic).
Primul pas era deja făcut. Dar el va deveni dublu spion operaţional abia după eliberarea sa din Coreea, în 1955. Blake fusese „păstrat” încă un an şi jumătate în lagărul de prizonieri nord-coreean, atât pentru a-i fi verificată temeinic biografia, cât şi spre a nu se desconspira printr-o eliberare prematură şi greu de justificat în faţa şefilor săi din SIS. Dar târgul trădării odata făcut, el îşi va începe, imediat ce a ajuns la Londra, dubla sa viaţă de spion.
Viaţa lui George Blake a fost sinuoasă încă din copilărie. Tatăl său, cetăţean britanic de origine turcă, a murit în 1933, când George avea doar 11 ani. Înainte de a muri şi pentru că avea o grămadă de datorii, l-a încredinţat surorii sale, măritată cu un bogat bancher din Cairo, Daniel Curier. Aici, în noua sa familie de pe malurile Nilului, s-a împrietenit cu vărul său Henri, mai în vârstă decât el, un tânăr intelectual, cu mare putere de influențare.
Întors din Olanda, încă înainte de război, Blake visa să devină pastor calvinist, după religia mamei sale. Dar ocuparea Olandei de trupele hitleriste i-a schimbat cursul vieţii, intrând în activitatea clandestină împotriva invadatorilor. Timp de un an şi jumătate a fost curier secret al mişcării de rezistenţă. Apoi, trecând prin Franţa şi Spania, a ajuns la Gibraltar şi mai departe, în Anglia. El a fost recrutat, la scurt timp, în serviciile secrete britanice, încredinţându-i-se sarcina de a descifra telegramele codificate venite de la mişcarea de rezistenţă din Olanda.
După război, rămas în serviciul Inteligence Service-ului, va fi trimis la Hamburg, în Germania, pentru a organiza reţelele de spionaj britanice în zona de ocupaţie sovietică. Iar de aici, în Coreea de Sud, la consulatul britanic din Seoul, în dubla sa calitate de diplomat şi spion.
Întors din prizonieratul nord-coreean, proaspătul agent sovietic a continuat să lucreze ca ofiţer SIS, ceea ce i-a uşurat extraordinar de mult misiunile încredinţate de noii săi stăpâni. Una din isprăvile sale cele mai costisitoare pentru aliaţii occidentali a fost informarea făcută KGB-ului privind construirea de către americani a unui tunel subteran la Berlin în vederea ascultării comunicaţiilor telefonice ale sovieticilor din partea de est a Germaniei.
În continuare, Blake va livra KGB-ului numele a peste 400 de agenţi occidentali care activau în Uniunea Sovietică, Ungaria, RDG şi Cehoslovacia, din care 40 ar fi fost executaţi.
Cariera sa, care se anunţa extrem de favorabilă, începe să apună după 1959, când un transfug polonez îi avertizează pe occidentali ca o scurgere importantă de informaţii se desfăşoară plecând din Berlin. Suspectat împreună cu alţii, Blake este îndepărtat din Germania fiind trimis să lucreze la Beirut. Dar cercul cercetărilor strângându-se, el va fi rechemat la Londra pentru a da unele lămuriri. În primul moment, Blake s-a gândit să treacă în Siria şi de acolo să ajungă la Moscova. Şefii săi din KGB i-au cerut să se întoarcă la Londra, asigurându-l că serviciul de contraspionaj britanic n-are niciun fel de probe privind activitatea sa de dublu spion.
Dar, supus la interogatorii abile şi persistente, Blake a clacat ajungând la mărturisiri edificatoare. Conform spuselor sale, calmul său a explodat atunci când anchetatorii i-au spus că era normal să facă un târg cu KGB-ul pentru a-şi mai îndulci condiţiile de detenţie în Coreea. Un tribunal britanic l-a condamnat pe spion la o pedeapsă de 44 ani închisoare.
George Blake avea 39 de ani când a fost întemniţat în închisoarea Wormwood Scrube, unde ar fi urmat să rămână până la vârsta de 83 de ani. Detenţia sa n-a durat însă decât 5 ani, pentru că Blake a evadat. Evadarea lui Blake s-a produs la 22 octombrie 1966. Era într-o sâmbătă seara, când toată lumea se afla la reprezentaţia săptămânală de film. Profitând de neatenţia paznicilor, el s-a fofilat până la zidul ce înconjura închisoarea, reușind să treacă de cealaltă parte cu ajutorul unei frânghii aruncată de către un complice care-l aștepta jos cu o maşină.
După două luni de la evadare, Blake a ajuns la Moscova. Ajuns în capitala sovietică, George Blake va începe o nouă viaţă. Acolo, el primi un apartament de 4 camere situat nu departe de centrul Moscovei şi un serviciu la Institutul de economie mondială şi relaţii internaţionale. Acolo, el se căsători cu o rusoaică şi avu un băiat.
